De pe 1 septembrie 2014, Alex este în culmea fericirii

Toată vara asta m-a bătut la cap cu o replică.
- Ştii, eu nu mai merg la gădiniţă.
- De ce, măi băiete, îl întrebam şi eu mimând seriozitatea.
- Sunt în vacanţă!
Şi o spunea cu satisfacţia unui luptător care a câştigat o bătălie importantă.
Acum, are altă placă.
- Ştii, eu nu mai merg niciodată la gădiniţă (Alex nu îl pronunţă încă pe R).
- De ce, măi băiete.
- Eu stau cu mama acasă.

O plimbare prin grădinile Palas, imortalizată de Mihaela Obadă.

Daca as avea bani...

Daca as fi bogata, o mare parte din avere as dona-o pentru construirea unui spital de pediatrie. Spun asta dupa ce am vazut conditiile de la Spitalul Judetean Piatra Neamt, undeam stat internata cu Alexandru. In Sectia de Pediatrie, la parter, unde erau saloanele de Terapie Intensiva, totul inspira saracie lucie. O asistenta a vrut sa cantareasca un baietel, a scos cantarul de sub un pat si a dat sa plece cu el spre salonul unde era micutul. O alta asistenta i-a strigat  sa-l lase sub pat pentru ca e stricat. Baietelul o astepta doar in chilotei, parintii nu erau langa el, iar asistenta nu stia cum sa procedeze sa duca pacientul in alta parte a sectiei in care se afla un cantar bun.

Tin sa spun ca m-au impresionat cadrele medicale, modul in care s-au comportat cu noi. Singurul moment in care am fost ingrozita a fost cand m-au rugat sa ies afara din salon ca sa ii ia sange lui Aex si sa ii puna perfuzia. Ii auzeam uretele din holul spitalului, dupa trei usi inchise. Insa dupa aceea micutul meu a stat in perfuzie, s-a jucat si a impresionat pe toata lumea cu voiosia lui. M-a ajutat Dumnezeu cu un copil cuminte!

Revin, daca as avea bani, i-as investi intr-un spital modern pentru copii, cu saloane varuite frumos, in care sa nu fie mucegai (ca la Terapie Internsiva la Piatra), cu lenjerie frumoasa (nu rupta ca la Piatra), cu aparatura moderna, cu medicamente, cu saloane mai mari in care sa isi poata permite si doarma si mamele care au grija de micutii lor, cu bai in saloane (nu bai comune, ca la Piatra).

Alexandu se simte mai bine, continua tratamentul si regimul indicat de medic. Suntem inca la Piatra Neamt unde se pare ca a venit iarna, pentru ca ninge de dimineata.

Frica de moarte

Azi noapte am dormit. Spun asta pentru ca am reusit sa visez. Intre miezul noptii si ora 2.00 ucisesem deja doua persoane, politia ma cauta prin tot Iasul, prietenii ma tineau prin rotatie pe la casele lor ca sa mananac si sa ma schimb de haine.

Cu siguranta veti rade: pedeapsa care urma sa mi se aplice era crucificarea intr-o piata publica pentru 10 zile. Mi se explicase ca niciun om normal nu avea cum sa supravietuiasca mai mult de 3 zile.

Eram paralizata de frica, frica de moarte. E ciudat ca in loc sa stau ascunsa undeva mergeam pe strazi, chiar in plina zi. I-am vazut alergand spre nu stiu ce eveniment pe colegii din presa, erau cei din televiziune Pro TV, TVR si Antena 1 (sa nu fie suparati cei de la Tele M pe mine ca nu i-am vazut si pe ei la acea filmare, in visul meu ei aveau rol de salvatori) si atunci mi-am dat seama ca voi fi prinsa. Ca la un semnal toti au pus mana pe telefoane sa isi anunte sefii, apoi Politia ca m-au vazut. Mai aveam totusi o speranta, unul dintre ei a strigat in urma mea: "Bai, hai sa spunem ca am vazut-o intr-o masina plecand incolo, nu ca am vazut-o pe jos".

Stiti ce m-a salvat?! Scancetul copilului meu. Atunci m-am trezit buimaca si speriata. Am reusit sa adorm dupa vreo ora, abia dupa ce mi-am curatat capul de visul nebunesc.

Alexandru a cazut din pat!

Trebuie sa trec in cartea lui cu evenimente ca a cazut din pat pentru prima oara. Il lasasem in mijlocul patului din sufragerie, jucandu-se cu o masina mare. Eram plecata sa inchid geamul in dormitor, pentru ca aerisisem, cand l-am auzit tipand cam isteric. Mi-am dat seama ca a patit ceva, dar alergand prin casa speram sa fi cazut doar pe burta, pe pat. Cand colo, l-am gasit lat pe covor, intins pe spate. Nu m-am speriat, l-am luat in brate si l-am mangaiat pe capsor. A tacut imediat. Sper sa nu i se fi intamplat nimic. Acesta este momentul in care va trebui sa fim foarte atenti cu el. Nu-mi imaginez cum a cazut, nu pot sa-i refac traiectoria, pentru ca el a ajuns in pozitia opusa celei in care statea in pat.

Azi-noapte am incercat sa dorm in camera cealalta si sa-l las pe baiat cu Iulian. M-am uitat la Vocea Romaniei, nu am dormit. Pe la 1.30 l-am auzit pe Alexandru plangand. Nu am rezistat mai mult de 3 minute si m-am dus in dormitor, l-am luat in brate si ne-am asezat in patul mare. Morala: nu mai trebuie sa ma plang, eu sunt cea care nu reuseste sa se linisteasca.

Am decis sa incerc ca masa de seara sa fie mai consistenta, de aceea am luat de la Nestle Cereale Noapte Buna, cu flori de tei. Cred ca a fost o alegere buna pentru ca de la 23 cand a mancat lapte nu i-am mai dat biberon pana dimineata la 6.20. Peste noapte a baut doar ceai iar asta nu l-a enervat si nici nu l-a facut sa planga. A fost putin mai agitat si s-a foit cand pe-o parte, cand pe alta.

Un ingeras imi distruge noptile

Dezamagita de jocul Vasluiului mi-am spus ca mai bine prind o ora de somn in plus si am refuzat sa ma uit la meciul Stelei (asa am ratat "spectacolul" facut de Becali dupa partida). Cand arbitrul fluiera startul baiatul meu dormea dus. Era ora 22.00. Haideti sa vedeti ce noapte am avut eu.

Ora 22.15 Alexandru incepe sa planga. Ii dau sa bea putin lapte si adoarme la loc in 5 minute. El reuseste, eu nu.

Ora 23.15, aud iar bocete in patut. Ma scol din pat si ii dau sa bea lapte din biberon. Rade urgent 180 ml si adoarme la loc.

Ora 1.20, Alexandru iar plange. Il amagesc cu ceai si se culca.

Ora 2.45. Plange. Ii schimb scutecul. El deja doarme. La ora 3.30 eu nu dormeam, ma uitam pe pereti si ma gandeam cat de putin mai este pana ce se face ziua.

Ora 4.20. PLANGE!!! Ma duc in bucatarie, ii prepar un biberon cu lapte, il hranesc si ma gandesc ca va dormi macar doua ore. Dupa nici 10 minute copilul meu scanceste. Il iau in pat cu mine, gandindu-ma ca macar asa nu voi fi nevoita sa cobor din pat. In urmatoarea jumatate de ora l-am privit cum se foieste apoi am adormit pe marginea patului. Cat credeti ca a durat fericirea?

Pana la 6.30 cand a inceput sa sasaie ca un sarpe, apoi sa articuleze cate ceva. Baiatul meu s-a trezit voios, pregatit de o noua zi frumoasa. I-am zambit si i-am promis ca ii voi povesti, cand va creste mare, cum imi distrugea el noptile.

Nu se gaseste Septilin!

Micutul meu a racit. Ii curge nasul (ca un mic robinet) si stranuta (ca un mosnegut). Am intrebat-o pe doctorita lui daca nu ne poate prescrie ceva pentru imunitate si ne-a dat reteta pentru Septilin. Am fost cu sotul meu la cel putin 5 farmacii si nu aveau. Culmea, am fost la farmacii mari din Podu Ros! Prietena mea, Aurora, mi-a spus ca si ea cauta de ceva vreme acest medicament pentru fetita ei. Una dintre farmaciste a spus ca ar fi probleme cu firma importatoare.

Am sunat la Piatra Neamt si sora mea a reusit sa fara rost de medicament. O sa ni-l livreze farmacia Ardealul.

Baiatul nostru cantareste la 6 luni 7.880 grame. A luat intr-o luna 480 grame. E foarte bine in conditiile in care saptamana trecuta saracutul a avut un episod de diaree care a tinut 3 zile. A crescut 3 centimetri luna aceasta si are acum 71 centimetri.

Ma bucur ca vom putea trece pe mancare, fructe, supa si cereale. Astazi a papat mar ras cu branza facuta in casa, iar la ora 18.00 a luat pentru prima data cereale, doar cateva lingurite. Crestem, crestem!

Ciudatenie financiara

Au intrat primii bani de la stat pe card. Rasuflu altfel, sa stiti. Nu mi-a fost prea bine acceptand bani de la parinti. Mi-am amintit de vremea studentiei, cand asteptam pachetele in Tudor, la microbuzele care trageau in campus. Dosarul pentru indemnizatie a fost inregistrat pe 4 iulie, iar banii au fost virati pe 9 septembrie. Eu fac parte din categoria mamicilor norocoase, avand parinti si prieteni saritori. Dar ce fac femeile fara sprijin? Cum se descurca 3 luni fara bani?

In mod normal, statului ii este foarte usor sa estimeze fondurile de care are nevoie pentru sustinerea familiilor cu copii. Starea Civila ar trebui sa raporteze luna de luna la Finante numarul copiilor nascuti si declarati de parinti. In felul acesta se stie cate alocatii trebuie pregatite (200 RON). Dosarul pentru alocatie l-am depus (cred) pe 14 aprilie, insa banii (pe 2 luni) au fost virati pe 9 iunie.

O alta stupizenie este ca nu ai voie sa depui dosarul pentru indemnizatie in perioada concediului post-natal? Pai de ce? Daca ar accepta dosarul, documentele ar fi prelucrate mai repede, iar finantarea ar putea incepe chiar din prima zi de dupa concediul postnatal. Dar nu, statului ii convine sa depinzi de el.

Si acum sa povestesc o intamplare urata cu una dintre functionarele care trebuie sa furnizeze informatii despre stadiul dosarelor. Numarul de telefon l-am primit de la o functionara draguta de la Directia de Asistenta Comunitara. Femeia mi-a spus, cu sinceritate: "sa stiti ca banii o sa intre pe card in 2, 3 luni. Va dau numarul asta de telefon si sunati si intrebati cand se face viramentul. Nu mai depinde de noi". Si am sunat in iunie sa intreb de alocatia copilului. Dupa ce am asteptat la telefon 10 minute, timp in care functionarele din birou faceau conversatie, mi s-a spus repezit ca voi intra in plata". Am indraznit sa intreb "cand", atunci functionara a strigat la mine: "o sa primiti banii, daca ma tineti la telefon nu pot sa fac treaba, trebuia sa va duceti sa stati la coada la Posta, nu sa sunati sa intrebati cand intra banii pe card". Si mi-a inchis telefonul. Frumos, nu?! Ei bine, asemenea "specimene" nu au ce cauta in aparatul administrativ. Nu am deranjat-o cu nimic, discutia cu mine a durat 30 de secunde, atat. M-au facut, insa, sa astept in telefon pentru ca erau prea ocupate sa rada si sa glumeasca in birou.

Am baiat mare!

La 4 luni si 5 zile, Alexandru cantareste 7.160 grame. Luna trecuta, pe 4 iulie, avea 6.450. A pus 710 grame intr-o luna si o saptamana. Este bine, a spus astazi doctorita cand i-a facut vaccinul de 4 luni. Alexandru a tipat o data, scurt apoi s-a linistit. Sper sa nu avem probleme diseara. Are 68 centimetri lungime (s-a nascut cu 52 cm), iar perimetrul cranian 42 centimetri (la nastere avea 34 cm).

Pentru 3 august (cand a implinit 4 luni), taticul lui i-a cumparat o carte mare cu fabule, o cutie muzicala (in engleza) si un tricou de marinar. Era sa uit de un body inscriptionat "Eu si tati o iubim pe mami!".

V-o prezint pe Madam Furtuna

Madam Furtuna implineste saptamana viitoare un an si jumatate. Bunicul ei de la Piatra i-a dat acest nume si va spun ca il merita cu prisosinta. Parca-i o tornada cand trece Smaranda pe langa noi. Nu ai cum sa nu iti dai seama ca e in preajma ta. Daca ar fi numai gurita ei...Cand o vezi cat e de voinica esti tentat sa-i strangi mana ca unui baietel, dar Madam Furtuna iti intine mana cu gratie sa i-o saruti. Parca ar fi boieroaica, asa te priveste satisfacuta cand ii pupi manuta grasuta.

Madam Furtuna tranteste toate usile din casa, ii place sa-ti inchida usa in nas. Daca s-ar putea te-ar inchide pe balcon si atunci e cea mai fericita. Ultima pozna: a bagat o farfurie cu o nectarina taiata in masina plina cu rufe. Isprava a comis-o cand soramea a plecat pana la bucatarie. Smaranda a bagat farfuria adanc, sa nu o vada maicasa. A reusit! Nu stia maicasa ce se aude in masina de spalat!

Lui Madam Furtuna ii place sa faca ordine in casa, numai ca ordinea inseamna sa dea totul jos de pe mese, birouri si din biblioteca. Si telefonul tatalui ei s-a dezmembrat ieri cand Madam Furtuna l-a izbit de perete.

Astazi au cunoscut-o pe Boieroaica Smaranda puii de gaina si un pui de caine. Ultimul a scheunat cam tare cand l-a strans fata cu palma. Si Alexandru i-a simtit puterea. Putin a lipsit sa nu se urce Smaranda pe baiat, intr-un acces de euforie. Cand il vede pe copilul meu ii radiaza fata! Il saruta, il mangaie, ii baga suzeta in gura, ia biberonul de pe masa si vrea sa il hraneasca. Il iubeste pe Alexandru! Parintii ei sunt putin gelosi pentru ca Smaranda nu le arata o asa dragoste de mare. Ii iubeste si pe ei chiar daca iubirea inseamna sa se lase muscati, trasi de cap si piscati.

Uneori ma uit speriata la ea pentru ca mi se pare un copil extrem de inteligent pentru varsta ei. E sociabila, saluta pe toata lumea si chiar ia de mana oameni pe strada si merge impreuna cu ei cativa pasi, bolborosind din gura ceva numai de ea stiut. Apoi le face cu mana si se intoarce la mama si la tata.

Madam Furtuna are saptamana viitoare un an si jumatate. Oare cum va fi Alexandru la aceasta varsta?

O zi fericita!

Abia la aceasta ora am reusit sa ma asez la computer. Alexandru a implinit 4 luni si am avut o zi plina cu plimbari si cumparaturi. E o zi fericita si pentru ca prietena mea Izabela a adus pe lume o minune de baiat. Vladimir este numele lui. I-am vazut fotografia si m-am indragostit de el. Mi-e dor de Alexandru cand era mic. Incep sa uit cat de mic a fost si el. Acum e ditamai flacaul. Are 4 luni dar ii cumparam costumase ca pentru 6 luni pentru ca e "inalt".

In aceasta seara m-am intalnit si cu un profesor de la liceul de Informatica. Am depanat amintiri si am ajuns la concluzia ca am fost o generatie frumoasa. Toti am reusit in viata, toti am facut cate ceva important. Omul era bucuros ca m-a vazut. Si mai bucuros a fost sa-l vada pe Alexandru. Colegii mei au copii mari, de peste 10 ani. Eu am ramas in urma la acest capitol, dar sunt bucuroasa ca am o mandrete de baiat! Mi-e dor de scoala si abia astept sa invat impreuna cu baiatul meu.

In vacanta cu un bebelus si un caine

Alexandru a facut prima excursie mare din viata lui. Am mers la Vatra Dornei pentru cateva zile. Am dormit in Campulung si ne-am deplasat cu masina in imprejurimi. Ne-am dat cu telescaunul, dar pe baiat nu l-am luat chiar daca tipa care vindea bilete a spus ca il putem lua. Am prins vreme foarte buna, dimineata si seara era racoare iar peste zi in jur de 30 grade. Am mers si pe Rarau. Se lucra la drum (facut din fonduri europene). Am vazut atat de multe utilaje chiar daca era intr-o vineri! Nici la soseaua noastra de centura nu erau la fel de multi muncitori. Asta cand se lucra la sosea!

Mi-a placut zona, drumuri bune, curatenie. La un capitol stau insa prost dornenii: la afisajul turistic.

Ne continuam cura de aer curat la Neamt pentru inca o saptamana. Alexandru a dormit mult, a prins si cate 4 ore de somn ziua, ceea ce nu se intampla la Iasi.

In aceasta dimineata l-am dus la impartasit la biserica din Stejaru. Am ajuns inaintea parintelui, ne-am inchinat la icoane pe indelete, apoi l-am asezat pe o banca, pe niste perne si am asteptat cuminti sa pregateasca parintele cele necesare pentru impartasanie. Ne-a intrebat de unde suntem si a ramas mirat ca am venit din Iasi sa-l impartasim pe cel mic. I-am explicat ca m-am nascut in acel sat si ca venim de multe ori "acasa". Am mai ramas in biserica vreo jumatate de ora, la slujba, pentru ca baiatul dormea frumos.

Condamnati inca din burta mamei

Am mers dimineata si l-am impartasit pe Alexandru la biserica de care apartinem (parohia preotului Ioan Roata) si am admirat o domnisorica de vreo 3 anisori care saruta toate icoanele expuse spre vanzare. Tatal ei o privea de la distanta, zambind in coltul gurii. Copila era transfigurata de bucurie, mangaia intai icoanele, apoi le saruta una cate una, se intorcea la cele mai frumos colorate, se uita in spate la tatal ei si radea. In curte, un alt copil, un baietel la fel de mic se chinuia sa-si faca cruce dupa cruce. Normal ca nu-i iesea miscarea, parea ca alunga un tantar, dar in mintea lui stia ca trebuie sa-si faca cruce pentru ca parintele citea Evanghelia. Pe alti copii i-am vazut crescand tot in biserica, cuminti, cu respect fata de adulti. Cred ca acesti viitori tineri vor reusi in viata, vor invata si vor urma o meserie buna.

Ce sanse are insa un copil ai carui parinti fac sex in grup de ziua unuia dintre ei? Ce educatie primeste acest copil? Se intampla la Piatra Neamt, langa blocul parintilor mei. De Sfantul Ilie, la etajul al doilea al unui bloc de langa Gara niste tineri petreceau. Toate bune si frumoase pana pe la miezul noptii cand cele doua cupluri si o prietena au inceput sa bea peste masura si sa urle, pentru ca nu se poate numi cantat ce faceau ei. Dupa ce sarbatoritului i s-a cantat "La multi ani" fetele si baietii s-au dezbracat si au inceput sa se sarute cu totii. Scenele fierbinti se petreceau in balconul luminat. Mama a fost martora la inceputul partidei de hard sex. A zbughit-o in casa oripilata, gandindu-se daca nu ar fi mai bine sa sune la politie. Ma gandesc la copiii celor doua cupluri, cum cresc ei in Sodoma si Gomora timpurilor noastre!

A venit ploaia la Piatra Neamt

Miercuri seara am mers cu Alexandru la Spitalul Judetean Piatra Neamt - Sectia Pediatrie. Plangea intr-una si nu reuseam sa-l linistesc. In camera aveam 29 grade Celsius asa ca l-am scos afara, in vantoasa.

Medicul, o tinara mignona blonda, l-a consultat pe baiat si m-a asigurat ca nu are rosu in gat, nu are nimic la plamani si nici nu pare sa-i iasa dintii. Ma indoiesc de asta pentru ca isi mananca mainile si imi trage degetul sa-l roada.  Imbracat are 6.900, asa ca l-au aproximat la 6.800 grame. Cred ca e bine, pe 4 aprilie avea 6.450 grame.

A fost diagnosticat cu Boala Diareica Acuta. Ii dam Hidrasec si Biotics in ceai si de aseara i-am introdus mucilagiul de orez - de la Topfer. A strambat din nas la inceput, dar a mancat la o singura masa 130 ml.

La Piatra a plouat toata noaptea. Am iesit cu Zombie la 6 si 15 minute si era RACOARE! Vineri ma intorc la Iasi.

Iaca film cu feciorul meu!

Catalin Neagu ne-a facut o surpriza - un montaj inedit al botezului lui Alexandru.

Va place?

Alexandru in frac

Imi doresc enorm ca baiatul nostru sa traiasca intr-o tara civilizata, fie aceasta Romania. Dar ma indoiesc ca tara noastra va deveni astfel in urmatorii 20 de ani. Urmaresc stupefiata stirea pe Antena 3 despre podul refacut in 53 de ore. ORE nu ZILE, nu ANI. Minunea se intampla in SUA. Noua ni se pare o minune, americanilor nu. Si pentru ca li se inchide o autostrada (cu adevarat autostrada), americanii primesc abonamente gratuite de transport public. Da, ati auzit bine. Asta inseamna civilizatie. Ma tem ca nu mai am ani de la Dumnezeu sa traiesc asa ceva in tara mea. Dar e vina mea.

Caldura mare...

Am plecat la Piatra Neamt cu Alexandru in cautarea unei vremi mai bune. Nu am gasit-o decat dimineata. I-am scos pe baieti (Alex si Zombie) la 7 fara 20 cand era frig afara. L-am imbracat pe baiat, i-am pus caciula, l-am invelit in pled si am pornit pana in centru. Am stat o ora si jumatate pentru ca baiatul sa doarma.

Acum in camera sunt 29 grade Celsius, dar afara este iad. Am inteles ca la Iasi e si mai si. Am fost la cumparaturi, am fost nevoita sa-l iau si pe Alexandru si mi-a parut rau. I-am facut soc termic cand am intrat in magazinele cu aer conditionat. Sper sa nu raceasca.

Veste buna. Vindecat complet

Am facut o noua ecografie de sold la dr. Catalin Botez (de la Spitalul Sfanta Maria). A costat 100 RON (pentru cei interesati e bine sa stie ca prima a costat 150 RON, iar de la a doua au practicat reducere). Nu i-a prea convenit baiatului meu cand a fost asezat intr-un dispozitiv menit sa-l tina fix. A plans la final, cand medicul a aprins lumina. Dr. Catalin Botez a masurat unghiurile la femur si a spus ca totul este bine.

Alexandru e sanatos acum. Asteptand sa intram in cabinet am vazut o fetita purtand acelasi tip de orteza. I-am linistit pe parinti spunandu-le ca fetita se va vindeca rapid de displazia de sold. Imi amintesc cat de terorizata am fost in ziua in care Alexandru a fost diagnosticat cu displazie bilaterala de sold si cand medicul ne-a spus ca trebuie sa poarte orteza 22 ore din 24. Si ca daca organismul nu se va dezvolta normal va fi nevoie de gips. Ne-a mai spus ca noi vom suferi mai mult decat copilul. Si asa a fost. Baiatul a fost relaxat, rareori a plans cand i-am pus hamul (scranciobul, asa ii spuneam). In a doua luna, a purtat orteza 10 - 12 ore pe zi. Obisnuiam sa i-o montez seara, dupa baie, pe la 20.00 si o tineam pana a doua zi dimineata la 8.00.

Urmatoarea consultatie va fi intre 6 si 8 luni.

Acum ne pregatim de dintisorii de lapte. De vreo cateva zile copilul nostru este agitat, roade suzeta de parca ar vrea sa o distruga, isi baga mainile pe gat si plange. Plange chiar si afara, cand il scoatem in carucior. Or, Alexandru dormea inainte si 2 ore in carut!

Citind despre aparitia dintilor, am aflat ca Napoleon s-a nascut cu un dinte, la fel si Iulius Caesar. Alexandru are acum 3 luni si 4 zile.

Am dormit

de la 21.30 la 22.30 somn
trezire
de la 00.30 la 01.30 somn
trezire
de la 02.30 la 4.30 somn
trezire
de la 05.00 la 06.00 somn.
Buna dimineata, Alexandru! Ii zambesc si parca imi dispare oboseala psihica. Ar trebui sa fiu bucuroasa. Sunt copii care plang ore in sir noaptea. Chiar daca a mancat la ora 4.30 si de atunci au trecut 3 ore si jumatate nu plange inca de foame. Gangureste si se uita la jucariile de deasupra lui. I-am legat un catel galben si un urs verde (cum sa faci un urs verde, ce-o fi in mintea celor care fac jucarii?!). Este insa fascinat de imbinarea dintre doua bucati de plastic, una galbena si una albastra (din cadrul care sustine jucariile). Poate va fi constructor! Sper sa se orienteze si sa construiasca baraje, nu blocuri! Si daca s-ar putea sa faca asta in alta tara decat Romania!

Ieri, cand plangea tare, facea: ma-ma-ma-ma.
Am visat ca mergea in picioare. E a doua oara cand visez asta. Si ma miram, cum sa mearga in picioare la 3 luni? Se tinea de un patut si fura biberoanele altor copii. Poate va face asta la gradinita! Nu parea un spital. Nu era trist, era vesel.

Alexandru a implinit 3 luni

Dimineata, inainte de 8, l-am dus pe Alexandru la impartasit. De data aceasta nu dormea, asa ca a facut ochii mari cand l-a vazut pe parinte apropiindu-se cu o lingurita mica in mana. A inghitit sfanta impartasanie strambandu-se. Mi-a venit sa rad de grimasa lui. Oare n-o fi fost destul de dulce vinul?

La pranz am mers la Maternitatea Elena Doamna, sa ducem un sac cu haine. Atat am strans in ultimele trei luni. Multe haine au eticheta pe ele, nu am avut cum sa le imbracam pe toate.

Pentru ca ploua nu era nimeni afara pe banci, asa ca l-am intrebat pe portar unde gasesc mamici mai sarace. Mi-a indicat pavilionul de langa poarta, spunandu-mi sa intreb asistentele.

Intr-adevar, asistenta m-a condus la un salon mic unde era o femeie de vreo 45 de ani sau poate mai mult. A intrebat-o cati copii are acasa si femeia a raspuns ca are 7 copii. Am intrebat-o daca vrea niste haine de la un baietel si a dat din cap ca primeste. I-am adus sacul in salon si abia atunci am observat patutul mic in care se afla copilul ei, un baietel slabut care dormea infasat strans, ca o sarmaluta, pus regulamentar pe partea stanga.

I-am spus femeii sa se roage pentru sanatatea lui Alexandru care a implinit 3 luni.

Siropuri amare pentru sugari

Ploaia asta ma deprima. Si frigul care imi intra in oase ma seaca. Alexandru e bolnav, ma chinui cu siropurile impotriva febrei si a racelii. Le-am gustat si m-am strambat. Daca eu nu le pot inghiti, cum ii pot cere omuletului astuia sa faca asta?! Ca sa-i dau 3,5 ml de sirop schimb doua randuri de haine.

Acum doarme. I-a luat jumatate de ora sa inchida ochii, gemea, dadea din picioare si se foia. Daca ar putea vorbi, sa spuna ce-l doare, ce-l chinuie, ce-l enerveaza!

Azi-noapte am visat ca a cazut din pat si ca s-a lovit urat de tot. Avea jumatate de cap bandajat. M-am trezit ingrozita si m-am uitat la ceas. Nu dormisem decat jumatate de ora, de la 3.30 la 4.00. Peste alta jumatate de ora s-a trezit Alexandru plangand de foame.

Cand imi spuneau apropiatii, dormi acum ca dupa aceea cam gata cu somnul, nu i-am crezut. Acum le dau dreptate.

Biberoane, aveti biberoane

Bica a murit inainte sa-i fi cerut iertare pentru ca i-am spart capul, aruncand biberoanele in timpul noptii. A murit cand eram suficient de mare si as fi putut sa-i cer scuze, dar atunci nu ma gandeam la cat a suferit crescandu-ma. Acum, cand imi cresc copilul, vad altfel lucrurile.

Nu am supt la san. Nu stiu de ce, mama nu mi-a explicat prea bine cum a stat treaba in acel noiembrie 1975. S-a chinuit saraca femeie 8 luni, si-a stors laptele si l-a aruncat.

Lapte praf nu am tolerat, am facut alergie de la el. Asa ca am fost crescuta cu lapte de alimentara. Se ducea tata si statea la rand la lapte (va amintiti cozile de sacose?!), sa am ce sa beau de dimineata pana a doua zi dimineata. Mi-a spus mama ca la capatul patului era un adevarat bar, noaptea. Sticle de bere pline cu lapte si cu ceai. Am intrebat-o mirata: "pai tu puneai tetina la sticla de bere". Asa facea. Imi dadea sa beau in sticle de bere!

Acum imaginati-va ca dupa ce terminam "biberonul" i-l dadeam de cap strabunicii mele, Bica (asa am strigat-o noi, asa i-a ramas numele, nu o mai striga nimeni Ecaterina).
___________________________________

In zilele noastre exista mii de tipuri de biberoane, atat de simpatice de-ti vine sa faci colectie. Cele de plastic se deterioreaza foarte repede cand le fierbi. Asa ca i-am luat lui Alexandru biberoane de sticla. Sunt si mai sanatoase. Am intentionat sa cumpar de la o farmacie apropiata de casa. Avea un biberon la 47 lei si recunosc ca nu mi-a dat mana sa-l cumpar. Am intrebat-o pe farmacista daca nu are biberoane mai ieftine. Mi-a spus ca si cele produse de alte firme sunt la fel de scumpe.

Nepoata mea, Lucica, mi-a povestit ca a patit acelasi lucru in capitala. I-au aratat biberoane de cateva sute de mii de lei, in conditiile in care aveau ascunse pe raft si biberoane de sticla mai ieftine. Am intrebat la alte farmacii si am gasit la 26 lei biberonul.

Oricum, genul acesta de biberoane voi putea folosi numai pana va creste marisor Alexandru si va fi in stare sa arunce biberonul. Asa a facut Smaranda, recent. A deschis soramea portiera si fata a aruncat biberonul din masina, probabil ca sa se distreze.