Au intrat primii bani de la stat pe card. Rasuflu altfel, sa stiti. Nu mi-a fost prea bine acceptand bani de la parinti. Mi-am amintit de vremea studentiei, cand asteptam pachetele in Tudor, la microbuzele care trageau in campus. Dosarul pentru indemnizatie a fost inregistrat pe 4 iulie, iar banii au fost virati pe 9 septembrie. Eu fac parte din categoria mamicilor norocoase, avand parinti si prieteni saritori. Dar ce fac femeile fara sprijin? Cum se descurca 3 luni fara bani?
In mod normal, statului ii este foarte usor sa estimeze fondurile de care are nevoie pentru sustinerea familiilor cu copii. Starea Civila ar trebui sa raporteze luna de luna la Finante numarul copiilor nascuti si declarati de parinti. In felul acesta se stie cate alocatii trebuie pregatite (200 RON). Dosarul pentru alocatie l-am depus (cred) pe 14 aprilie, insa banii (pe 2 luni) au fost virati pe 9 iunie.
O alta stupizenie este ca nu ai voie sa depui dosarul pentru indemnizatie in perioada concediului post-natal? Pai de ce? Daca ar accepta dosarul, documentele ar fi prelucrate mai repede, iar finantarea ar putea incepe chiar din prima zi de dupa concediul postnatal. Dar nu, statului ii convine sa depinzi de el.
Si acum sa povestesc o intamplare urata cu una dintre functionarele care trebuie sa furnizeze informatii despre stadiul dosarelor. Numarul de telefon l-am primit de la o functionara draguta de la Directia de Asistenta Comunitara. Femeia mi-a spus, cu sinceritate: "sa stiti ca banii o sa intre pe card in 2, 3 luni. Va dau numarul asta de telefon si sunati si intrebati cand se face viramentul. Nu mai depinde de noi". Si am sunat in iunie sa intreb de alocatia copilului. Dupa ce am asteptat la telefon 10 minute, timp in care functionarele din birou faceau conversatie, mi s-a spus repezit ca voi intra in plata". Am indraznit sa intreb "cand", atunci functionara a strigat la mine: "o sa primiti banii, daca ma tineti la telefon nu pot sa fac treaba, trebuia sa va duceti sa stati la coada la Posta, nu sa sunati sa intrebati cand intra banii pe card". Si mi-a inchis telefonul. Frumos, nu?! Ei bine, asemenea "specimene" nu au ce cauta in aparatul administrativ. Nu am deranjat-o cu nimic, discutia cu mine a durat 30 de secunde, atat. M-au facut, insa, sa astept in telefon pentru ca erau prea ocupate sa rada si sa glumeasca in birou.
Pe mine m-a socat atat de mult birocratia idioata atunci cand am depus dosarul de alocatie incat nu cred ca as fi indraznit vreodata sa le sun.
RăspundețiȘtergere