Dezamagita de jocul Vasluiului mi-am spus ca mai bine prind o ora de somn in plus si am refuzat sa ma uit la meciul Stelei (asa am ratat "spectacolul" facut de Becali dupa partida). Cand arbitrul fluiera startul baiatul meu dormea dus. Era ora 22.00. Haideti sa vedeti ce noapte am avut eu.
Ora 22.15 Alexandru incepe sa planga. Ii dau sa bea putin lapte si adoarme la loc in 5 minute. El reuseste, eu nu.
Ora 23.15, aud iar bocete in patut. Ma scol din pat si ii dau sa bea lapte din biberon. Rade urgent 180 ml si adoarme la loc.
Ora 1.20, Alexandru iar plange. Il amagesc cu ceai si se culca.
Ora 2.45. Plange. Ii schimb scutecul. El deja doarme. La ora 3.30 eu nu dormeam, ma uitam pe pereti si ma gandeam cat de putin mai este pana ce se face ziua.
Ora 4.20. PLANGE!!! Ma duc in bucatarie, ii prepar un biberon cu lapte, il hranesc si ma gandesc ca va dormi macar doua ore. Dupa nici 10 minute copilul meu scanceste. Il iau in pat cu mine, gandindu-ma ca macar asa nu voi fi nevoita sa cobor din pat. In urmatoarea jumatate de ora l-am privit cum se foieste apoi am adormit pe marginea patului. Cat credeti ca a durat fericirea?
Pana la 6.30 cand a inceput sa sasaie ca un sarpe, apoi sa articuleze cate ceva. Baiatul meu s-a trezit voios, pregatit de o noua zi frumoasa. I-am zambit si i-am promis ca ii voi povesti, cand va creste mare, cum imi distrugea el noptile.
the pleasure it's just going....and going....and going .....and gooooing
RăspundețiȘtergere