Dimineata, inainte de 8, l-am dus pe Alexandru la impartasit. De data aceasta nu dormea, asa ca a facut ochii mari cand l-a vazut pe parinte apropiindu-se cu o lingurita mica in mana. A inghitit sfanta impartasanie strambandu-se. Mi-a venit sa rad de grimasa lui. Oare n-o fi fost destul de dulce vinul?
La pranz am mers la Maternitatea Elena Doamna, sa ducem un sac cu haine. Atat am strans in ultimele trei luni. Multe haine au eticheta pe ele, nu am avut cum sa le imbracam pe toate.
Pentru ca ploua nu era nimeni afara pe banci, asa ca l-am intrebat pe portar unde gasesc mamici mai sarace. Mi-a indicat pavilionul de langa poarta, spunandu-mi sa intreb asistentele.
Intr-adevar, asistenta m-a condus la un salon mic unde era o femeie de vreo 45 de ani sau poate mai mult. A intrebat-o cati copii are acasa si femeia a raspuns ca are 7 copii. Am intrebat-o daca vrea niste haine de la un baietel si a dat din cap ca primeste. I-am adus sacul in salon si abia atunci am observat patutul mic in care se afla copilul ei, un baietel slabut care dormea infasat strans, ca o sarmaluta, pus regulamentar pe partea stanga.
I-am spus femeii sa se roage pentru sanatatea lui Alexandru care a implinit 3 luni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu