Totalul afișărilor de pagină

duminică, 1 februarie 2015

Dragostea nu cade niciodată

Dragostea îndelung rabdă.
Dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.

Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

Dragostea nu cade niciodată.

(Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, cap. 13)

duminică, 4 ianuarie 2015

My life is my message...

Gandhi: „Când ajung la disperare, îmi aduc aminte cã mereu, în cursul istoriei, cãile adevãrului şi iubirii au ieşit biruitoare. Au existat tirani şi criminali, iar pentru un timp ei au pãrut chiar invincibili, dar în cele din urmã s-au prãbuşit. Gândiţi-vã la asta… întotdeauna.”


duminică, 7 decembrie 2014

Mulţumesc pentru tot ce am acum!




Stop being ungrateful.

No matter how good or bad you have it, wake up each day thankful for your life. Someone somewhere else is desperately fighting for theirs.

Instead of thinking about what you’re missing, try thinking about what you have that everyone else is missing.


sâmbătă, 6 decembrie 2014

“Nobody can go back and start a new beginning, but anyone can start today and make a new ending.” (Maria Robinson)

Un amic mi-a trimis un articol despre lucrurile pe care nu trebuie să ni le provocăm. Primul - să nu ne pierdem timpul cu oamenii care nu ne sunt prieteni cu adevărat.
Iar prietenul adevărat îşi arată valoarea nu în momentele bune, ci în cele mai negre zile.


Stop spending time with the wrong people. – Life is too short to spend time with
people who suck the happiness out of you. If someone wants you in their life, they’ll
make room for you. You shouldn’t have to fight for a spot. Never, ever insist yourself
to someone who continuously overlooks your worth. And remember, it’s not the people
that stand by your side when you’re at your best, but the ones who stand beside you
when you’re at your worst that are your true friends.

marți, 21 octombrie 2014

Lipsă de respect faţă de contribuabili

Pe ploaia mocănească m-am pornit, cu Zombie în lesă, până în CUG, la Oficiul poştal 12, cu gândul să-mi scot cardul de sănătate. Doar primisem în cutia poştală mandatul prin care eram programată pe data de 21 octombrie.

La rând erau peste 30 de persoane. Un singur ghişeu deschis, aşa că toată lumea s-a aşezat în faţa angajatei de la Poştă. Era abia ora 10:00 dar doamna se simţea în pragul unei crize nervoase.

Mi-am evaluat şansele de a primi acel card preţios: în ritmul în care se mişca funcţionara aş fi primit plicul în vreo 3 ore. M-am uitat prin geam la câine, la cât de plouat era şi am ajuns la concluzia că animalul nu are nicio vină. Nici eu. Timpul meu e mult mai preţios.

Am luat o decizie corectă, mi-am dat imediat seama când am auzit strigătele funcţionarei de la Poştă: cine are mandat pentru astăzi să nu stea la rând! Cine are pentru 21 să vină în zilele următoare. Astăzi dăm pentru zilele trecute. Cardurile sunt aici, în saci, nu am timp să le caut pe ale dumneavoastră, nu are cine să le pună în ordine.

Am ieşit împreună cu un domn pe uşa oficiului poştal, râzând amândoi de penibilul situaţiei. Staţi liniştită, doamnă, mi-a zis. Oricum nu putem folosi cardurile, medicii nu au cititoare.

Concluzia: lipsă de respect faţă de contribuabili!

miercuri, 10 septembrie 2014

Cele mai scumpe lucruri ale unui om: sănătatea şi libertatea

Am mers astăzi într-un spital din Iaşi, pentru o investigaţie, necesară la grădiniţă.
Doamne, câtă suferinţă. Parcă îmi scotea Dumnezeu în cale cazuri care să mă facă să înţeleg că trebuie să fim recunoscători pentru puţinul pe care îl avem.
Un bărbat aflat la vârsta la care ar fi trebuit să-şi plimbe nepoţii în parc şi să sape în grădină, la vie, zăcea într-un căruţ cu rotile, aşteptând să intre la medic. Pe un scaun, alături, soţia lui, o femeie slabă ca o lumânare. Asistenta şi-a dat seama că omul nici nu mai putea vorbi, din cauza problemelor pe care le avea.
- Da, nu mai poate vorbi, nici nu mai poate mânca.
- Mai puteţi, o intreabă asistenta.
Cu zâmbetul pe buze, dar cu ochii trişti şi adânciţi cu siguranţă de atâta plâns, femeia i-a mulţumit lui Dumnezeu pentru puţinele ore pe care le poate dormi noaptea. În restul timpului îşi îngrijeşte soţul, măcinat de boli şi de durere. Mi-am dat seama, urmărindu-l pe bărbat, că este îngrijit acasă. Avea hainele curate şi călcate, era bărbierit şi tuns.

Acest sacrificiu înseamnă dragoste adevărată.

Deci, să mulţumim Domnului pentru ceea ce avem. Şi nu e puţin lucru să fii sănătos şi liber!

marți, 9 septembrie 2014

De pe 1 septembrie 2014, Alex este în culmea fericirii

Toată vara asta m-a bătut la cap cu o replică.
- Ştii, eu nu mai merg la gădiniţă.
- De ce, măi băiete, îl întrebam şi eu mimând seriozitatea.
- Sunt în vacanţă!
Şi o spunea cu satisfacţia unui luptător care a câştigat o bătălie importantă.
Acum, are altă placă.
- Ştii, eu nu mai merg niciodată la gădiniţă (Alex nu îl pronunţă încă pe R).
- De ce, măi băiete.
- Eu stau cu mama acasă.

O plimbare prin grădinile Palas, imortalizată de Mihaela Obadă.