Azi noapte am dormit. Spun asta pentru ca am reusit sa visez. Intre miezul noptii si ora 2.00 ucisesem deja doua persoane, politia ma cauta prin tot Iasul, prietenii ma tineau prin rotatie pe la casele lor ca sa mananac si sa ma schimb de haine.
Cu siguranta veti rade: pedeapsa care urma sa mi se aplice era crucificarea intr-o piata publica pentru 10 zile. Mi se explicase ca niciun om normal nu avea cum sa supravietuiasca mai mult de 3 zile.
Eram paralizata de frica, frica de moarte. E ciudat ca in loc sa stau ascunsa undeva mergeam pe strazi, chiar in plina zi. I-am vazut alergand spre nu stiu ce eveniment pe colegii din presa, erau cei din televiziune Pro TV, TVR si Antena 1 (sa nu fie suparati cei de la Tele M pe mine ca nu i-am vazut si pe ei la acea filmare, in visul meu ei aveau rol de salvatori) si atunci mi-am dat seama ca voi fi prinsa. Ca la un semnal toti au pus mana pe telefoane sa isi anunte sefii, apoi Politia ca m-au vazut. Mai aveam totusi o speranta, unul dintre ei a strigat in urma mea: "Bai, hai sa spunem ca am vazut-o intr-o masina plecand incolo, nu ca am vazut-o pe jos".
Stiti ce m-a salvat?! Scancetul copilului meu. Atunci m-am trezit buimaca si speriata. Am reusit sa adorm dupa vreo ora, abia dupa ce mi-am curatat capul de visul nebunesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu