Marti, 15 februarie, este ultima zi de serviciu. Visez la ziua asta de luni de zile! Mi-as dori sa treaca foarte repede cele doua zile, sa nu ma enervez, sa nu ma chinui, sa ma despart frumos de colegi, sa nu am ce sa le reprosez.
In aprilie, cand se va naste Alexandru, voi implini 8 ani de cand fac parte din echipa Tele M. E mult, e putin...Nu stiu. Simt insa ca merit ceea ce mi se intampla acum! Munca din acesti ani, eforturile, sacrificiile, nervii, consumul fizic si nervos...toate acestea sunt rasplatite cu venirea pe lume a acestui copil.
Consider ca Alexandru vine in cel mai bun moment al vietii mele. Sunt suficient de matura sa ma bucur de ceea ce mi se intampla, de ceea ce va urma. Viitorul va prinde consistenta prin aparitia acestui copil in viata mea.
Cei care raman in urma mea vor avea ocazia sa isi dovedeasca forta. Sper ca lucrurile sa mearga FOARTE BINE dupa ce plec eu. Ar fi o multumire sufleteasca, ar fi implinirea muncii mele de atatia ani.
_________________________________
Eu si sotul meu am fost cuprinsi de febra "amenajarii cuibului". Asa ca in primele zile din concediu vom pune la punct camera mea si a lui Alexandru. Varuim in albastru deschis (in ton cu mobilierul). In martie va veni patutul lui Alexandru. Bunicii de la Piatra ii fac deja primul cadou! Abia astept sa il asezam in camera, la locul lui.
Poate voi avea noroc de vreme buna pana la jumatatea lui aprilie, sa ma pot plimba prin oras, sa ma pot odihni pe o banca intr-un parc, sa fac lucruri pe care nu le-am putut face atatia ani! Alexandru merita ca macar acum, pe ultima suta de metri, sa fiu mai linistita, sa ma dedic doar lui.
