Trebuie sa trec in cartea lui cu evenimente ca a cazut din pat pentru prima oara. Il lasasem in mijlocul patului din sufragerie, jucandu-se cu o masina mare. Eram plecata sa inchid geamul in dormitor, pentru ca aerisisem, cand l-am auzit tipand cam isteric. Mi-am dat seama ca a patit ceva, dar alergand prin casa speram sa fi cazut doar pe burta, pe pat. Cand colo, l-am gasit lat pe covor, intins pe spate. Nu m-am speriat, l-am luat in brate si l-am mangaiat pe capsor. A tacut imediat. Sper sa nu i se fi intamplat nimic. Acesta este momentul in care va trebui sa fim foarte atenti cu el. Nu-mi imaginez cum a cazut, nu pot sa-i refac traiectoria, pentru ca el a ajuns in pozitia opusa celei in care statea in pat.
Azi-noapte am incercat sa dorm in camera cealalta si sa-l las pe baiat cu Iulian. M-am uitat la Vocea Romaniei, nu am dormit. Pe la 1.30 l-am auzit pe Alexandru plangand. Nu am rezistat mai mult de 3 minute si m-am dus in dormitor, l-am luat in brate si ne-am asezat in patul mare. Morala: nu mai trebuie sa ma plang, eu sunt cea care nu reuseste sa se linisteasca.
Am decis sa incerc ca masa de seara sa fie mai consistenta, de aceea am luat de la Nestle Cereale Noapte Buna, cu flori de tei. Cred ca a fost o alegere buna pentru ca de la 23 cand a mancat lapte nu i-am mai dat biberon pana dimineata la 6.20. Peste noapte a baut doar ceai iar asta nu l-a enervat si nici nu l-a facut sa planga. A fost putin mai agitat si s-a foit cand pe-o parte, cand pe alta.
Alexandru e baiat mare de-acum, frumuselul!
RăspundețiȘtergereFiica-mea face acusi doi ani jumate si tot mai cade din pat o data pe saptamana, oricat de atenti am fi noi.