AMR: 16 zile

Doamne, cum zboara timpul asta! In loc sa fiu mai relaxata la gandul ca voi scapa de nebuneala de la job si ma voi putea ocupa doar de mine si de Alexandru, stresul creste.

Am facut o "infuzie" de Piatra Neamt, de vineri seara pana duminica dimineata. I-am luat prins surprindere pe ai mei, intrand in casa la ora 21.00.

M-am relaxat jucandu-ma cu Smaranda, i-am facut baie (e o ratusca!), i-am taiat unghiutele...Cu emotie, dar m-am descurcat. A fost ideea Ioanei sa ma puna la incercare: "hei, mai ai putin si vine Alexandru, ia exerseaza".

Am profitat de ocazie sa il testam si pe Zombie, sa vedem cum reactioneaza langa un copil. Trebuie sa fim foarte atenti!

Pe drumul spre casa am avut parte de privelisti superbe. Copaci incarcati de chiciura, soare abia vazandu-se prin ceata. Minus 14 grade. Imediat ce am trecut de Roman, atmosfera s-a eliberat, iar la Iasi erau minus 5 grade.
____________________

Am fost tentata sa scriu si despre baiatul de 14 ani, din Bratesti, care s-a spanzurat dupa o cearta cu parintii si care acum devine donator de organe. Dar subiectul e prea deprimant!

O noua criza, la serviciu

E un facut! Mi se face rau in jurul orei 12.00. Totusi, criza nu a durat la fel de mult. Vedere incetosata, tensiune scazuta. Nu m-am mai intins. Am decis sa ies afara si sa fac cativa pasi. M-am tarat (la propriu) pana la Super Copou sa imi iau pastile. Uitasem acasa pastilele cu fier.

M-a atacat  o haita de caini. Doi s-au repezit la picioarele mele, sa ma prinda. M-am lipit de o masina si am inceput sa plang, uitandu-ma la trecatorii aflati la distanta. Nu aveam putere sa strig dupa ajutor. Dar oamenii si-au dat seama ce se intampla. Si-au dat seama ca sunt insarcinata.

Un barbat a strigat cu putere si cainii s-au indepartat de mine latrand.

Din cauza emotiei, au aparut contractiile si durerile. Am luat pastile de la farmacie, am luat fructe, am mancat si m-am mai linistit.

Trebuie sa rezist. Nu mai e mult pana la concediu. AMR 19 zile.

AMR: 20 zile

Ieri mi-a fost prea rau ca sa pot scrie. La serviciu mi-a luat mai mult de o ora sa-mi revin. Intre 12.30 si 14 am fost neom. Nu intelegeam nimic din ce mi se spunea. Lumea incerca sa ma faca sa-mi revin, dar eu ma duceam....ma duceam....ma duceam...in gol.

AMR: 22 zile

S-ar putea ca demersul meu sa enerveze si multi sa-si spuna "ce tot numara femeia asta zilele?". Pe mine ma relaxeaza teribil sa tai zilele in calendar.

Ma simt rau. M-am simtit rau in week-end. Nu ma mai pot odihni. Nu mai am rabdare. Nu mai am chef. Nu mai pot asculta. Nu ma mai inteleg cu cei din jurul meu.

Prin urmare, cer intelege din partea celorlalti. Pentru ca eu nu mai pot da nimic acum. Doar dureri de cap altora.

AMR: 24 zile

Astazi l-am vazut pe Alexandru. Are 29 saptamani si 3 zile. Statea in partea de jos, culcat, cu picioarele intinse, era linistit, inimioara ii batea puternic. Saptamana viitoare face 30 saptamani, aceasta inseamna ca PESTE NUMAI 10 SAPTAMANI NASC!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

AMR: 27 zile

Unii se bucura ca plec (cei mai multi). Ma bucur ca mai sunt unii care nu se bucura!

AMR: 28 zile

Ma simt ca in armata, sincer. Numar zilele pana la concediu si le tai in calendar cu deosebita satisfactie.

 Mai am 28 de zile (sunt curioasa daca aceasta veste se va regasi in monitorizarea lui Aurel Dobasu. devine penibila situatia, sincer. Ai scris o data, ai scris a doua oara. Cat o sa mai scrie?!).

In realitate, mai sunt 20 de zile. Restul zilelor sunt sambete si duminici.

Sambata il voi vedea iar pe Alexandru. Abia astept sa aflu daca e totul bine, daca exista suficient lichid amniotic. Astazi mi-am facut un nou set de analize, maine iau rezultatele. Mai e putin. Atat de putin!

S-ar putea ca fetita abandonata sa aiba noroc!

In anii multi in care imi doream cu ardoare un copil, cand mergeam pe strada ma rugam la Dumnezeu sa gasesc un copil abandonat. Atunci luam in calcul sa adoptam un bebelus. De aceea, stirile despre copii abandonati imediat dupa nastere imi fac rau.

Pe de alta parte, e mai bine asa decat sa-i fi facut ceva rau pruncului.

Persoana care a abandonat fetita pe scarile manastirii Frumoasa s-a asigurat ca nu i se va intampla ceva rau. Ar fi putut-o lasa langa un tomberon, prada cainilor vagabonzi. Dar asa, a lasat-o intr-un loc in care putea fi gasita usor. A batut la geamul unei incaperi luminate, convins sa va iesi cineva si va gasi bebelusul. Asa s-a si intamplat.

Am vazut fetita intr-o fotografie dintr-un ziar local. Nu parea tiganca. Citisem undeva ca rromii nu-si prea abandoneaza copiii.

Sper sa aiba noroc si sa fie infiata! 

Imi iubesc copilul nenascut!

Un cosmar avut azi-noapte m-a facut sa imi dau seama cat de mult imi iubesc copilul nenascut. Pe de alta parte, m-am speriat de trairile pe care le poate avea o mama, daca viata copilului ei ar fi pusa in pericol. Sunt sub imperiul acelui vis. Nici nu vreau sa-l povestesc in detaliu. Am visat ca mi-a venit sa nasc exact la 28 de saptamani si ca Alexandru avea probleme...Atat.

Alexandru are 28 de saptamani

Am mers astazi la control. L-am vazut pe Alexandru. Iar statea cu mana la cap. Si eu stateam la fel cand mi se facea ecografia. Doctorita este multumita de cum decurge totul acum. Masuratorile indica exact varsta lui calendaristica. Statea in partea de jos, nu era agitat, ii batea inimioara. Parea calm chiar daca eu nu ma simteam bine (tensiune mica). Stresul.

De data aceasta am vazut si eu ca este ditamai baiatul! Intelegeti ce vreau sa spun..... :-)

Ne pregatim de concediu, mai avem foarte putin. La jumatatea lui februarie plecam acasa. Nu se stie pentru cat timp.

Am primit un sfat bun in aceasta seara, in perioada ramasa pana la nastere ar trebui sa fac doar activitati placute, relaxante. Sa merg in serele de la Gradina Botanica, sa merg la un spectacol umoristic, sa ascult muzica, sa ma plimb. Mi-e frica de perioada care urmeaza, acesta este adevarul.

Peste doua saptamani il voi revedea. Abia astept.

Bun gasit in 2011!