Astazi l-am vazut pe Alexandru. Are 29 saptamani si 3 zile. Statea in partea de jos, culcat, cu picioarele intinse, era linistit, inimioara ii batea puternic. Saptamana viitoare face 30 saptamani, aceasta inseamna ca PESTE NUMAI 10 SAPTAMANI NASC!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Cand am ajuns la medic s-a speriat de paloarea mea. I-am spus ca pana la ora 9.00 mi se facuse rau de doua ori. Prima data dimineata, la 6.30, cand l-am scos pe Zombie afara. Am fost nevoita sa ma asez pe scarile unui bloc ca sa nu lesin. Apoi, o ora mai tarziu, in magazin. M-am tinut de rafturi ca sa nu cad. A pus capac faptul ca am stat o ora in statii ca sa astept doua autobuze RATP sa ma duca din Nicolina in Canta. Cum naiba sa nu-mi fie rau.
S-a uitat pe analize si a scris in carnet anemie feripriva. Ma asteptasem. Toata saptamana am studiat simptome si tratament pentru lipsa de fier in sarcina. E frecventa in ultimul trimestru. Copilul este ok, el isi ia tot ce are nevoie. Adica ma mananca de vie! Dar imi place asta!
Doctorita mi-a indicat Ferro-Gradumet si vitamine (Supradyn forte efervescent).
Astazi m-am jucat si cu Smaranda. A venit la Iasi cu parintii ei. Asteptam sa intru la doctor, iar fata asta simpatica de 11 luni si-a sprijinit coatele de genunchii mei si sugea din biberon privindu-ma in ochi. Te topesti cand se uita cu ochii aia mari albastri! I-am spus ca seamana cu un vitelus cand suge asa. Asa ii spune si sora-mea.
Acasa a facut cateva pozne simpatice:
- mi-a luat pantoful si a inceput sa-l "infulece" (asa faceam si eu cand eram mica)
- i-a luat tava cu mancare si apa a lui Zombie si a rasturnat-o. Nu am reusit sa alerg pe hol pana la ea, atat a fost de rapida
Este adorabila, indiferent ce face! In februarie, pe 19, implineste 1 an si avem petrecere la Piatra Neamt! Iar va fi in centrul atentiei! Anul a trecut fulgerator! Parca ma vad asteptand pe hol la Maternitatea Elena Doamna sa iasa Ioana din operatie si sa vad copilul. Cand mi-au adus-o pe Smaranda era toata un zambet! Cu fata rotunda, cu nasul carn ca al meu. Si imi amintesc cum am plans de emotie, dorindu-mi sa am si eu copil.
Dumnezeu mi-a ascultat dorinta! Peste 10 saptamani voi fi si eu la Maternitatea Elena Doamna, ai mei vor sta pe holuri asteptand sa ies din operatie si sa-l vada pe Alexandru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu