La multi ani, TELE M!

Astazi mi-au dat lacrimile uitandu-ma la televizor si vazand mesajele si urarile adresate TELE M cu ocazia implinirii a 20 de ani de existenta. In mod normal as fi fost in mijlocul focului, as fi muncit pentru ca treaba sa iasa brici. Colegii mi-au dat posibilitatea sa adresez cateva cuvinte in direct, prin telefon. Chiar daca inima imi batea sa-mi sparga pieptul, as fi avut chef sa vorbesc si sa turui ore in sir. Mai ca l-as fi batut la debit verbal pe Florin Piersic.

Nu a fost timp decat pentru o scurta interventie asa ca astern aici cateva ganduri.

In 2003 m-am alaturat familiei TELE M, impreuna cu o echipa puternica cladita de Christine Ionita. Veniseram un grup masiv de la TV BIT Antena 1 ca sa recladim TELE M. Si am reusit gratie unor tineri entuziasti care si-au facut meseria din dragoste. In 2005 Christine mi-a dovedit ca are incredere in forta mea si mi-a oferit postul de redactor sef. Ii datorez enorm si foarte multe din lucrurile pe care le-am facut ulterior au fost invatate de la ea.

La randul meu, nu as fi reusit nimic daca nu as fi avut in spate o echipa. De aceea le multumesc tuturor celor cu care am lucrat, reporterilor, operatorilor, editorilor, oamenilor de la tehnic si de la celelalte departamente din televiziune. Sunt foarte multi, imi sunt foarte dragi, nu am cum sa le spun numele tuturor pentru ca as umple ferestre intregi. Sunt multi cei care au plecat de la TELE M, au mers pe drumul lor, cei mai multi au reusit in ceea ce si-au propus si sunt mandra sa le fi fost colega.

Sper sa nu-i supar pe actualii colegi, dar sufletul imi este la "generatia de aur", din perioada 2003 - 2005. Cei care fac parte din aceasta generatie si vor citi aceste randuri nu au cum sa nu se emotioneze amintindu-si atmosfera de la TELE M de atunci. Si am o dorinta de Craciun, sper sa mi se indeplineasca intr-un an sau doi. E o provocare pentru domnul Danut Prisecariu sa ii adune pe toti fostii colaboratori, fara exceptie. Si cred ca nu ne va ajunge o saptamana sa depanam amintiri din televiziune.

Daca ma gandesc la TELEM primul lucru care imi vine in minte este cetateanul. Munca noastra a fost si este in slujba cetateanului, nu doar prin stirile pe care i le aducem ci si prin campaniile edilitare, sociale si umanitare. O idee pornita din Departamentul de Stiri - "Ordine in cartiere" - a inspirat autoritatile sa organizeze audiente in cartiere. In cazul nostru, periodic, reporterii discutau cu cetatenii, le ascultau pasurile, realizau reportaje in fiecare cartier, apoi incercau sa gaseasca solutii impreuna cu autoritatile. In toti acesti ani, TELE M a fost la dispozitia oamenilor simpli care au gasit un sprijin in postul nostru de televiziune in relatia cu sefii orasului.

TELE M mai inseamna o adevarata scoala de televiziune si spun cu mandrie ca mi-au trecut prin maini numeroase generatii de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza dar si de la Universitatea Petre Andrei din Iasi. Le multumesc profesorilor universitari de la cele doua institutii pentru increderea acordata postului nostru de televiziune. "Invataceii" au avut ocazia sa prinda meserie de la adevarati profesionisti si pe toti i-am indemnat sa munceasca, sa munceasca si sa munceasca daca vor sa ajunga jurnalisti buni. Am spulberat multe vise cu acest mesaj comunist, pentru ca unele tinere sperau sa ajunga Andreea Esca in numai o luna.

Inchei spunand ca anul 2011 a fost dificil pentru toti romanii si ca 2012 va fi, poate, si mai greu. Cu toate acestea nu trebuie sa disperam, nu trebuie sa ne lasam dusi de valul de depresie nationala creat de televiziune din Capitala prin difuzarea cu ostentatie a stirilor negative despre tarife majorate, somaj, sinucideri si crime.

Sta doar in puterea noastra sa depasim obstacolele, ajutandu-ne, sustinandu-ne. Putem fi mai prevazatori, mai chibzuiti, putem fi mai buni. Pentru ca altfel Romania nu va avea viitor.

Personal imi doresc ca fiul meu sa iubeasca aceasta tara, sa isi doreasca sa invete si sa profeseze aici. Dar pana atunci mai este mult de facut: scoala trebuie sa redevina scoala, spitalul sa redevina spital, sa nu mai fie un loc in care mori cu zile, eventual cheltuind o avere pe medicamente si spagi.

Va doresc tuturor "sarbatori fericite" si ma rog lui Dumnezeu ca in 2012 sa fim mai puternici si mai uniti. La multi ani, TELE M! La multi ani, ieseni dragi!

Frica de moarte

Azi noapte am dormit. Spun asta pentru ca am reusit sa visez. Intre miezul noptii si ora 2.00 ucisesem deja doua persoane, politia ma cauta prin tot Iasul, prietenii ma tineau prin rotatie pe la casele lor ca sa mananac si sa ma schimb de haine.

Cu siguranta veti rade: pedeapsa care urma sa mi se aplice era crucificarea intr-o piata publica pentru 10 zile. Mi se explicase ca niciun om normal nu avea cum sa supravietuiasca mai mult de 3 zile.

Eram paralizata de frica, frica de moarte. E ciudat ca in loc sa stau ascunsa undeva mergeam pe strazi, chiar in plina zi. I-am vazut alergand spre nu stiu ce eveniment pe colegii din presa, erau cei din televiziune Pro TV, TVR si Antena 1 (sa nu fie suparati cei de la Tele M pe mine ca nu i-am vazut si pe ei la acea filmare, in visul meu ei aveau rol de salvatori) si atunci mi-am dat seama ca voi fi prinsa. Ca la un semnal toti au pus mana pe telefoane sa isi anunte sefii, apoi Politia ca m-au vazut. Mai aveam totusi o speranta, unul dintre ei a strigat in urma mea: "Bai, hai sa spunem ca am vazut-o intr-o masina plecand incolo, nu ca am vazut-o pe jos".

Stiti ce m-a salvat?! Scancetul copilului meu. Atunci m-am trezit buimaca si speriata. Am reusit sa adorm dupa vreo ora, abia dupa ce mi-am curatat capul de visul nebunesc.

Alexandru a cazut din pat!

Trebuie sa trec in cartea lui cu evenimente ca a cazut din pat pentru prima oara. Il lasasem in mijlocul patului din sufragerie, jucandu-se cu o masina mare. Eram plecata sa inchid geamul in dormitor, pentru ca aerisisem, cand l-am auzit tipand cam isteric. Mi-am dat seama ca a patit ceva, dar alergand prin casa speram sa fi cazut doar pe burta, pe pat. Cand colo, l-am gasit lat pe covor, intins pe spate. Nu m-am speriat, l-am luat in brate si l-am mangaiat pe capsor. A tacut imediat. Sper sa nu i se fi intamplat nimic. Acesta este momentul in care va trebui sa fim foarte atenti cu el. Nu-mi imaginez cum a cazut, nu pot sa-i refac traiectoria, pentru ca el a ajuns in pozitia opusa celei in care statea in pat.

Azi-noapte am incercat sa dorm in camera cealalta si sa-l las pe baiat cu Iulian. M-am uitat la Vocea Romaniei, nu am dormit. Pe la 1.30 l-am auzit pe Alexandru plangand. Nu am rezistat mai mult de 3 minute si m-am dus in dormitor, l-am luat in brate si ne-am asezat in patul mare. Morala: nu mai trebuie sa ma plang, eu sunt cea care nu reuseste sa se linisteasca.

Am decis sa incerc ca masa de seara sa fie mai consistenta, de aceea am luat de la Nestle Cereale Noapte Buna, cu flori de tei. Cred ca a fost o alegere buna pentru ca de la 23 cand a mancat lapte nu i-am mai dat biberon pana dimineata la 6.20. Peste noapte a baut doar ceai iar asta nu l-a enervat si nici nu l-a facut sa planga. A fost putin mai agitat si s-a foit cand pe-o parte, cand pe alta.

Copii destepti (Serial)

Imi fac cumparaturile la magazinul de peste drum, gandindu-ma la Zombie care ma asteapta afara. Sper sa nu-l inhate vreun caine (asa cum s-a intamplat in urma cu doua saptamani, cand am crezut ca moare). Ajung la casa de marcat iar in urma mea vin o mama si copilul ei, un baietel de vreo 4 ani.
- Vreau pernuta!
- Ce pernuta vrei, mai baiete?
- Vreau pernuta!
Si mama merge cu copilul la raionul de dulciuri sa caute o punga cu pernute. Vanzatoarea imi spune zambind:
- Baiatul vrea pernuta cu detergent lichid.
- Nu pot sa cred, ii spun femeii, facand ochii mari si uitandu-ma in spate la mamica innebunita.
Cei doi se intorc la casa de marcat, mama nervoasa, copilul plangand cu sughituri. Atunci, vanzatoarea intervine:
- De care pernuta vrei, verde sau mov?
Si copilul ii raspunde ferm:
- Pernuta verde.
Si eu si mama ne-am uitat la baiat si am inceput sa radem in hohote! Si avea doar 4 ani!

Ador VoxCafe Iasi!

Loredana Anton (cat de greu imi este sa ma obisnuiesc cu numele acesta) a reusit performanta sa ma scoata din barlog pentru cateva ore. Am fost la Mitropolie sa ne rugam la Sfanta Parascheva apoi m-a invitat la VoxCafe Iasi. A fost pentru prima oara cand am trecut pragul cafenelei deschise de doamna Mihaela Padure pe strada Elena Doamna. Am baut o ceasca mare cu cappuccino si am primit ca desert turta dulce. Am gustat-o si scortisoara m-a facut sa ma gandesc imediat la Craciun. Nu stiu de ce, dar stand acolo la masa de langa geam m-am imaginat band un ceai fierbinte intr-o zi de iarna in care sa ninga troienit. Muzica buna mi-a vindecat astazi sufletul, la fel si faptul ca am discutat cu niste fiinte dragi mie.

Ii urez Mihaelei Padure BAFTA MULTA!

Un ingeras imi distruge noptile

Dezamagita de jocul Vasluiului mi-am spus ca mai bine prind o ora de somn in plus si am refuzat sa ma uit la meciul Stelei (asa am ratat "spectacolul" facut de Becali dupa partida). Cand arbitrul fluiera startul baiatul meu dormea dus. Era ora 22.00. Haideti sa vedeti ce noapte am avut eu.

Ora 22.15 Alexandru incepe sa planga. Ii dau sa bea putin lapte si adoarme la loc in 5 minute. El reuseste, eu nu.

Ora 23.15, aud iar bocete in patut. Ma scol din pat si ii dau sa bea lapte din biberon. Rade urgent 180 ml si adoarme la loc.

Ora 1.20, Alexandru iar plange. Il amagesc cu ceai si se culca.

Ora 2.45. Plange. Ii schimb scutecul. El deja doarme. La ora 3.30 eu nu dormeam, ma uitam pe pereti si ma gandeam cat de putin mai este pana ce se face ziua.

Ora 4.20. PLANGE!!! Ma duc in bucatarie, ii prepar un biberon cu lapte, il hranesc si ma gandesc ca va dormi macar doua ore. Dupa nici 10 minute copilul meu scanceste. Il iau in pat cu mine, gandindu-ma ca macar asa nu voi fi nevoita sa cobor din pat. In urmatoarea jumatate de ora l-am privit cum se foieste apoi am adormit pe marginea patului. Cat credeti ca a durat fericirea?

Pana la 6.30 cand a inceput sa sasaie ca un sarpe, apoi sa articuleze cate ceva. Baiatul meu s-a trezit voios, pregatit de o noua zi frumoasa. I-am zambit si i-am promis ca ii voi povesti, cand va creste mare, cum imi distrugea el noptile.