Melancolie

Doamne, de cand nu am mai scris pe blog! Cred ca pana si putinii mei cititori au uitat ca exist. Pe buna dreptate. Oare de ce mi-e din ce in ce mai greu sa astern cateva randuri despre viata mea? Nu caut scuze. Dar trebuie sa recunosc ca actualizarea datelor pe FaceBook m-a atras mai mult (desi nici acolo nu stau foarte bine).

Astazi am simtit ca vine toamna. De cand l-am scos pe Zombie afara, la 7.30 si ploua, de cand am vazut castanele cazute pe trotuar, semn clar ca vara isi va lua talpasita foarte repede. L-am scos pe Alexandru in parc, l-am imbracat bine si ne-am bucurat de cele cateva aparitii ale soarelui, printre norii care goneau pe cer.
0A
I-am prmis ca anul viior vom merge lamare si ne vom ucura de apa,de soare, de "aldura. Incep sa imi imaginez activitati pe care sa le facem impreuna. Acum isi tine bine capul, sta intre perne, inca se chinuie sa stea pe burta cu capsorul ridicat, se uita la desenele de pe pereti, il urmareste pe Zombie cand topaie pe langa noi, se uita la oamenii care trec pe langa el. Devine din ce in ce mai constient la lumea de langa noi. Pana acum, eu, Iulian si jcariile am fostuniversul lui.