Am pasit in biserica avand inima mare, de parca intram in casa unui prieten. Rareori am trait acest sentiment cand am intrat intr-un lacas de cult. Parintele este apropiat de familia mea, in plus, are o poveste de viata trista. Sotia l-a parasit iar preotul isi creste de ani buni cei doi copii. Acum baietii sunt intr-a V-a si a VI-a.
Am crezut ca in biserica va fi mai racoare decat afara, dar m-am inselat. Afara erau 31 grade Celsius. Zombie a lipsit de la acest eveniment: ne-a asteptat pe scarile bisericii si a infruntat canicula cu stoicism. Nu-l puteam lasa in masina, ii faceam mai rau.
Alexandru a luat Sfanta Impartasanie in timp ce taticul lui ii tinea lumanarea. Apoi parintele l-a luat in brate si l-a inchinat la icoane, l-a dus si in altar. Cand mi l-a incredintat mi-a spus ca e un baietel cuminte. Ce-i drept, am stat in biserica mai bine de jumatate de ora inainte sa-l ia parintele. Copilasul meu a dormit linistit pe umar.
Alexandru a rupt inimile localnicilor. L-am imbracat in pantaloni scurt de jeans si in tricoul nationalei Braziliei (cadou de la nepoata mea Lucica). Sosetele i le-am dat jos pentru ca transpirase.
Nu am fotografii de la acest eveniment, dar mai postez doua de la botez. Prima e momentul botezului in cristelnita.
In a doua fotografie apare tatal meu, mandru sa-si tina nepotul in brate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu