Am fugit la Piatra Neamt, cu Iulian si cu Alexandru. Zilele astea departe de casa au fost o binecuvantare. Am reusit sa ne mai linistim, sa prindem puteri si rabdare pentru a trece peste momentul asta dificil.
Am stat doua zile pe malul Lacului Bicaz, la o cabana. Aceasta era privelistea care se vedea de pe terasa.
Abia astept ca Alexandru sa creasca marisor si sa-l putem lua pe Ceahlau.
Am prins vreme excelenta, am stat si la soare, am jucat si tenis de camp. Drumetii nu am facut (din pacate), pentru ca e greu sa mergi cu carutul pe drumuri de munte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu