Am pierdut sirul zilelor...Cu orele e mai usor. Ma tine tintuita in prezent ceasul din biblioteca, cumparat de parintii mei. Ma uit in oglinda si parca nu sunt Eu. Imi alimentez energiile cu nimicuri. Dimineata, cand il scot pe Zombie la plimbare, obisnuiesc sa stau sub un cires inflorit de langa bloc. As sta cu nasul in vant ore intregi. Visez la o clipa anume, petrecuta in Japonia, intinsa pe o pajiste plina de ciresi. E un vis atat de frumos, un vis care mai mult ca sigur nu va deveni realitate. Dar ce conteaza?! Mintea e libera sa fuga peste tot in lumea asta...
Ieri, sufletul mi-a crescut de 100 de ori cand am zarit un petec de cer albastru, de la geamul dormitorului. Se risipisera norii negri intr-un colt de cer. Dupa atatea zile de ploaie si frig, momentul acela care nu a durat mai mult de jumatate de ora mi s-a parut o binecuvantare.
Corpul meu tanjeste dupa soare si caldura! Abia astept sa-l scot pe Alexandru afara. L-am scos si vineri la medicul de familie. Afara erau 3 grade Celsius, ploua cu galeata si mi-a fost frica sa nu raceasca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu