Am facit astazi un control riguros la ochi. 40 minute. Nu mai aveam rabdare, dadeam din picioare ca un copil in fata unei inghetate.
L-am cam strans pe Alexandru stand cu barbia pe aparatul ala ca sa se uite oftalmologul in ochii mei.
Mi-a placut cum a incercat sa imi explice cum de am defectul asta la ochi: "Poate ca ati stat cu minuta la ochi, in uter, sau poate a fost vorba de o nutritie defectuasa. Cine stie. Asa v-ati nascut, asa veti muri". Ce reconfortant este! Imi vine sa rid.
In privinta caderilor de vedere, medicul crede ca sunt legate doar de sarcina si de tensiune. M-a sfatuit sa imi cumpar un tensiometru si in plina criza sa imi iau tensiunea si sa notez, ca sa vedem evolutia.
Asa o sa fac.
______________________________________________
Asteptand sa se faca ora 15.00 ca sa merg la oftalmolog, m-am oprit la Prefectura, la miting. Se anuntasera 1.000 de oameni, nu erau nici 300. Unii plictisiti, altii extrem de veseli, numai sindicalisti in lupta cu Guvernul, nu. Huiduileile si scandarile si-au pierdut din vigoare dupa nici 3 minute. Degeaba si-au facut jandarmii dispozitivul! Nu a fost nevoie de interventia fortelor de ordine. Mi-a placut ca sefii Jandarmeriei au scos, pe esplanada putini luptatori. Nu trebuia starnita multimea. "Grosul" era in spatele Prefecturii, cu siguranta, in garaj.
Am plecat de la miting la 15 fara 20. Lumea deja pleca. "Marginile" se rupeau primele. Pe Stefan cel Mare veneau grupurile intarziate. Patru doamne foarte bine imbracate si doi domni purtand pancarte fugeau spre Prefectura, razand si glumind. Erau sindicalistii de care ar trebui sa se teama Boc!
Adevarul este ca, in Romania, viata sindicala nu exista. A organiza un miting este comparabil cu a merge la discoteca. Iti da aceeasi stare de euforie. Pacat. De asta se intampla ce se intampla la Bucuresti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu