Studiile intensive de medicina m-au facut sa imi atribui, aseara tarziu, intr-un moment de panica, preeclampsia. Corespundeam tuturor simptomelor - hipertensiune, edeme la maini si picioare, ameteli, mancarimi ale pielii. Mai putin prezenta proteinelor in urina. Si ce mi-am zis eu, specialista: sa merg dimineata la un laborator de analize, sa duc o proba de urina si sa imi fac si niste analize de sange, sa vad cum stau cu Fe, Ca si ce glicemie am.
Il duc pe Zombie afara la 6.45. Era ger de crapa soseaua deja crapata. Am rezistat cu el 10 minute, bagandu-l in haina groasa din 2 in 2 minute pentru ca ii degerau labutele.
Am fugit la laborator si, cand colo, il gasesc plin. Nu doar batrani, ci si tineri. In 5 minute m-am lamurit ca erau pacienti cu trimitere de la medicul de familie, care nu plateau analizele medicale. De asta se calcau in picioare.
Fac un calcul rapid si constat in 30 de minute ajunge randul la mine. Dar, imi creste tensiunea cand observ ca tot vin, tot vin pacienti. Atunci imi fac curaj, ma apropii de asistenta si ii spun incet.
- Imi puteti spune cand as putea reveni. Vad ca aveti pacienti cu trimitere. Nu pot sta sa astept, sunt gravida si mi se face rau.
- "Pai eu de unde sa stiu cand termin", imi arunca, tifnoasa, asistenta. "Aveti trimitere, aveti programare?".
- Nu, ii spun, pusa la zid.
- Nu stiu ce sa zic, oricum nu iau decat 10 pacienti fara programare, atat.
- Multumesc.
__________________________________________________________
Nu m-am dus la un laborator microscopic, din Bularga, m-am adresat unui laborator mare. Corect era ca acea asistenta sa imi fi spus asa: "Reveniti la 9 si jumatate". Corect era sa ma fi trecut pe o lista ca fiind primul pacient fara trimitere si programare. Nu degeaba am deschis usa la cabinet la 7 si 5 minute. Nu degeaba am stat 40 minute sa ma uit la asistenta cum ia probe. Sunteti constienti ca a doua oara eu nu mai calc la acel laborator! Si imi facusem cateva analize acolo, pe bani, nu cu trimitere de la medicul de familie ca sa ma calc in picioare cu batranii.
Mi-am luat inima in dinti, am fugit acasa sa vad daca Zombie mai traieste (il inchisese Iulian in casa, pentru ca avea treaba si a fost nevoit sa plece). Zombie urla ca din gura de sarpe. L-am inchis in dormitor si i-am spus sa taca. Nici bine nu am inchis usa ca urletele au reinceput. Am deschis iar usa, m-am bagat in dormitor si am urlat si eu la el. Sa nu credeti ca l-am impresionat cu ceva. Nu ajunsesem la parter ca s-au auzit latraturile. Ce-i drept, mai infundate, pentru ca il inchisesem in dormitor si sunetele trebuiau sa razbata prin doua usi.
Am plecat spre urmatorul laborator, tot in Nicolina, in zona Bazarului. Ma rugam sa fie liber, sa imi fac analizele si sa ma intorc la cainele meu nebun. Cand urc scarile, si mai multa lume. O asistenta discuta cu ultimul sosit si ii dadea bonul de ordine nr. 22. Am coborat spasita scarile. Nu-mi mai fac nicio analiza. Cel putin, nu astazi, pentru ca e prea frig.
Pana acasa nu am facut mai mult de 5 minute, dar am inghetat. Si burta mi s-a contractat tare.
Asta face o gravida nebuna la -14 grade.
Stiu ca e mai usor de spus decat de realizat dar, eu va rog sa va linistiti! Sa fiti calma, sa va puneti muzica de relaxare, sa visati cu ochii deschisi, sa va rugati, sa-i spuneti povesti lui Alexandru si sa-l mangaiati mult! Chiar daca e inca in burtica, el simte orice ridicatura din spranceana!
RăspundețiȘtergereCu voia si cu ajutorul lui Dumnezeu, veti ajunge cu bine la capat, veti naste usor, veti fi amandoi sanatosi. Greutatile nu se vor incheia aici. Dar, sunt greutati dulci! Pentru care merita sa luptam! Aveti credinta ca totul va fi bine! Suntem cu sufletul alaturi de dumneavoastra!
Multumesc pentru sprijin. E primul lucru bun care mi se intampla astazi, pana la aceasta ora. Am vegetat, am stat in pat, m-am simtit rau. Ma simt rau. Dar voi trece si peste asta.
RăspundețiȘtergere