Aseara mi-a fost rau. Tare rau. Mai bine de jumatate de ora n-am vazut mai nimic la televizor. Filamente imi curgeau pe ochi, de parca m-as fi uitat la bec o zi intreaga. La ambii ochi era fenomenul acesta ciudat. Nu facusem nimic deosebit, niciun efort, mancasem bine peste zi, ma simtisem foarte bine, mai ales ca am iesit cu Mihaela Obada in oras (la prajituri, suc si ceai).
Nici bine nu mi-am revenit la ochi ca a inceput senzatia de sufocare, de durere a picioarelor si a mainilor. Simteam ca voi pocni daca nu se intampla ceva. Adormeam si ma trezeam speriata dupa nici 10 minute. Copilul nu se misca deloc. Alta panica. Ma dureau ochii, globii oculari, ma dureau anumite portiuni din cap, de parca niste vene stateau sa pocneasca.
La 2 si 20 alte senzatii - durere infernala de cap, iar Alexandru se misca oarecum controlat, parca ar fi batut cu un ciocanel in ficatul meu. Nu era senzatie de durere, ci o senzatie de gol, de parca ar fi discolat cate ceva din mine cu fiecare lovitura si m-as fi dezintegrat incet, incet. M-am chinuit asa mai bine de o ora.
Pana dimineata la 7, cand m-am hotarat sa-l duc pe Zombie afara, m-am invartit ca o elice in pat. Nu puteam sta in nicio pozitie, fiecare cuta de la tricou ma obseda.
Concluzia, vreau sa scap mai repede!
Astazi merg la oftalmolog, mi-am facut programare de ieri. Vreau sa vad daca ceea ce mi se intampla la ochi este legat doar de anemia feripriva sau are si alte cauze (tensiunea, poate).
Sunt hotarata sa merg la medicul ginecolog saptamana viitoare, la 36 saptamani si sa vad ce spune, cat crede ca voi mai rezista asa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu