Alergand prin desert!

M-am trezit sub imperiul unui vis frumos. Culmea! Mai am si asa ceva. Alergam prin desert, impreuna cu un cuplu. Este vorba despre un fost coleg de serviciu de la BIT (fostul TV BIT) si sotia lui. Pe oamenii astia nu i-m mai vazut de cel putin 5 ani. De ce sa-mi fi venit acum in minte? Sper sa nu li se fi intamplat ceva rau.

Era cald, era soare, era nisip fierbinte si noi alergam. Nu cunosc destinatia. Stiu, insa, ca la un moment dat am ajuns pe marginea unei prapastii si mi s-a spus sa sar. Am refuzat si am cautat o cale mai putin abrupta.

Stiu cum e sa alergi prin desert. E un efort inutil. Am testat senzatia in urma cu ceva vreme la dunele din Padurea Letea. Fotografia pe care o atasez este facuta acolo. Eram la finalul unui maraton prin nisip, prin padure. Cred ca am mers vreo doua ore sub arsita de august. M-am topit! Imi pusesem esarfa asa ca sa nu ma arda soarele si ca sa pot respira cat de cat. Masina care ne transporta se stricase. Nu am putut rezista sa asteptam sa fie reparata si am plecat pe jos, cu mai multi oameni. Am facut bine. Abia cand am ajuns in sat ne-a ajuns masina. A, am uitat. Nu aveam deloc apa cu noi. In ciuda acestor probleme, pot spune cu mana pe suflet ca a fost o excursie SUPERBA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!