Ne-am adunat la Starea Civila pe la 16 fara 20. Fosti colegi de-ai Loredanei, prieteni, emotionati de ce urma sa se intample. Lumea a inceput sa vina, multa, dar viitorii miri nici ca se dadeau veniti. Apoi am zarit-o pe Loredana intr-un taxi, cu fata serioasa, de parca se pregatea de o conferinta de presa.
Mi-a venit sa rid, insa, de chipul lui Sebi. Crispat, preocupat, agitat.
Ce bucurie, ce emotie...Si mi-am amintit de mine in ziua cununiei si a nuntii, in iunie 2002. Imi venea sa fug in lume. Parca nu mai vedeam bine.
In aceasta dimineata, Loredana era morocanoasa din cauza vremii. Nu a avut noroc de soare (cipriot). A plouat dimineata, dar ploaia inseamna belsug si noroc.
A fost frumos la cununia prietenei mele. Drepturile sotilor au fost citite de primarul Gheorghe Nichita. In spate, secunzi au fost Renata Marin si actualul sef al Starii Civile, Marius Bodoga. Rar vezi cununii la care sa fie atatea oficialitati!
Sala s-a umplut de tineri si de copii (era si Alex acolo, toropit de caldura). M-am bucurat de toti cei pe care i-am revazut si m-am incarcat de energie pozitiva primind atatea urari si felicitari pentru "minunea" mea.
Am fost martor la aceasta casatorie, nu doar prin acea semnatura data in registrele de Stare Civila ci si cu sufletul. Sebi si Loredana se iubesc ca doi nebuni si le doresc ca acel "Da" spus in fata primarului sa ramana "Da".
Lori a fost mai hotarata, Sebi n-avea cum din cauza laringitei. Da-ul sau a iesit tremurat si firav.
Anul viitor vom petrece la nunta! Abia astept!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu