Totalul afișărilor de pagină
miercuri, 14 iulie 2010
Despre singuratatea sinucigasului
Recunosc ca vestea mortii Madalinei Manole m-a enervat. Unii au plans, altii au mimat tristetea. Pe mine m-a iritat. Pentru ca m-am gandit ce inima poate avea o femeie, mama a unui copil de un an si o luna, sa-si puna capat zilelor si sa-si lase pruncul in lumea asta nebuna. Si mi-am dat seama ca numai cineva cu probleme psihice putea face un asemenea gest.
A se vedea cazul marocancei care s-a aruncat de la etaj tinand in brate copilul de cateva luni. Tot o depresie.
Nu ma revolta ceea ce a facut aceasta cantareata, femeie frumoasa, implinita, desteapta. Ma revolta neimplicarea oamenilor din jurul ei: sotul ei, parintii ei, prietenii ei, colegii ei.
S-a descoperit acum ca Madalina a incercat sa-si puna capat zilelor pe 17 iunie. A ajuns in spital, cu intoxicatie medicamentoasa. Dupa un asemenea episod, aceasta femeie trebuia pazita.
Se stie ca cine ameninta ca-si pune capat zilelor o va face la un moment dat. Stiu sigur asta, cineva drag mie a facut asta, dar eram prea mica pentru a putea interveni, pentru a putea schimba cursul vietii.
Mai stiu ca cineva care are o tentativa de sinucidere are sanse mari sa recidiveze.
De ce a fost lasata aceasta femeie sa moara? De ce nu se spune adevarul, macar acum? De ce nu ies rudele ei, prietenii ei sa spuna adevarul, sa explice, sa se descarce, sa-si recunoasca greselile? Oamenii invata din greseli.
Madalina a trait in minciuna, cine stie cat. Artistii traiesc cu o masca. Putini sunt cei care au curajul sa spuna mi-e greu, nu mai pot.
Moartea Madalinei Manole ii va tulbura pe multi. Dar mai important este ca oamenii sa inteleaga din aceasta poveste de viata tragica. Sa invete sa "citeasca" printre randuri, sa interpreteze gesturi, reactii, actiuni.
Si poate ca asa vom fi mai atenti la oamenii de langa noi. Poate nu vom mai rade cand cineva va spune, plangand, "mi vine sa mor" sau "imi vine sa-mi iau campii". Poate vom fi mai rabdatori, poate ne vom deschide sufletul, poate vom ajuta pe cineva sa mearga la un psiholog, sa primeasca ajutor de specialitate.
E pacat ca moare un artist care a reprezentat un model pentru multi tineri. Din pacate, multi tineri vor adopta acest nou model: un artist cu o cariera frumoasa, o femeie implinita personal care isi pune capat zilelor intr-un moment de cumpana.
Pana la urma a aparut sms-ul scris de Madalina. Nu l-a trimis sotului, cum s-a vorbit toata ziua. A fost salvat in telefon.
"Imi cer scuze fata de toti cei pe care ii ranesc si care stiu ca ma iubesc foarte mult. Imi cer scuze de la Puiu (sotul n.r.)... imi pare rau, dar nu ma mai suport fizic. Cei din jurul meu nu au nicio vina. ...Imi cer scuze si de la copilul meu, Petru, ingerasul vietii mele, pe care il iubesc foarte mult" (Sursa: Adevarul)
Ce sa inteleg din asta: "nu ma mai suport fizic"?
Pai sentimentul asta il avem cu totii cel putin o data in viata. Dar cei puternici reusesc sa se ridice. Cei mai slabi se prabusesc.
Dumnezeu s-o ierte! Si mai ales, Dumnezeu sa-l pazeasca pe micutul Petru! Mama lui l-a abandonat intr-o lume dura. Cand va creste va afla ca a avut o mamica frumoasa, desteapta, o cantareata iubita de toti. Si va plange pentru ca nu va intelege de ce s-a sinucis mama lui.
Daca sotul nu are o implicare in moartea Madalinei, atunci viata lui va fi un calvar. Cel mai greu sentiment de suportat este acela de a te condamna ca nu ai putut sa il salvezi pe cel de langa tine.
Poate daca nu ar fi adormit, poate daca nu ar fi strigat la ea in acea zi, poate daca nu i-ar fi inchis telefonul in nas...Scenarii, asta fac acum.
Doar el stie ce s-a intamplat cu Madalina in ultimele ore de viata.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu