Nu as fi facut aceasta postare daca nu as fi primit un telefon de la o persoana draga mie si daca nu m-ar fi socat acel telefon.
Este vorba despre un jurnalist iesean, unul dintre jurnalistii sclipitori si geniali din Iasi (nu rideti, chiar exista asemenea exemplare. rare, ce-i drept, dar exista, Slava Domnului). Acest domn m-a sunat sa-mi ceara cont de ce prietena lui nu a castigat un anumit concurs. M-a sunat pentru ca ma cunoaste. M-a sunat pentru ca am facut parte din comisia de examen. Am simtit ca iau foc! Mi-am impus sa fiu calma pentru ca baiatul care ma suna este un baiat deosebit, un talen, un geniu. Dar nu am prea reusit pentru ca acest gen de relatii strica viitorul unui om. Sa ma explic.
Acum cativa ani, nu multi, a dat concurs la noi o domnisoara din Piatra Neamt. Ca sa o accept la interviu am fost sunata de o personalitate din Piatra Neamt. Inainte sa o cunosc pe domnisoara concurenta i-am cunoscut tatal. Dar nu mi-a spus adevarul, pur si simplu mi-a dat un numar de telefon al personalitatii din Piatra Neamt si m-a rugat sa sun sa aflu de ce sunt cautata. Am un obicei de a nu raspunde la telefoanele necunoscute. Cand am sunat am ascultat 5 minute la telefon cat de frumoasa, desteapta, descurcareata, geniala este candidata mea. Cand am auzit am spus, cu incredere, trimiteti fata sa o vad. Daca e buna, o iau. Cautam prezentatoare atunci. A venit fata, frumusica, ambitioasa, dar cu oarece probleme de dictie. Nu dau detalii. Si cu probleme de comportament (atitudine fata de ceilalti). Am respins-o fara niciun pic de remuscare si va spun si motivul. Inainte de a lua decizia finala am primit o noua vizita. A venit tatal ei cu un buchet imens de flori sa ma roage sa o primesc pe fata lui. I-am vorbit atunci 10 minute despre raul pe care il face copilului lui. Trebuie sa spun ca decizia a fost luata de conducerea postului (din care fac parte). Fata s-a angajat rapid la un post concurent.
Inainte de acel concurs a fost un altul. Am sustinut atunci o fata care a fost respinsa. As fi vrut sa ramana ea in locul celei alese de comisie. Mi-a parut rau pana am aflat ca dupa verdict a sunat mama ei si a facut crize de nervi, de ce nu a fost aleasa fata ei frumoasa si desteapta. Si aceasta fata si-a gasit un loc de munca la o televiziune din Iasi.
Revin la povestea de astazi. E similara. Oamenii care nu au incredere in ei procedeaza asa. In loc sa invete, sa munceasca, sa se concentreze la probe, se consuma, dau telefoane, birfesc.
Si mi-am amintit de cum m-am angajat eu la fostul Monitorul de Iasi. Era in 1997, am fost acceptata la un interviu cu sefii ziarului - era Toni Hritac, era Dan Radu, era Daniel Condurache. Nu mai tin minte nimic din ce am fost intrebata. A fost o discutie de cel mult un sfert de ora. Mi se adresau intrebari, oamenii mai munceau la cate un material pe calculator, mai glumeau. Eu eram stresata ingrozitor, desi veneam de la Monitorul de Neamt, adica din trust. Am fost acceptata, mi s-a spus pe loc ca mi s-a acceptat transferul de la Piatra la Iasi. Cand am iesit de la ziar (sediul din Bucsinescu) m-am urcat intr-un troleu si am uitat sa compostez biletul. Am coborat la Spiridon (pe atunci acolo era statia de mijloc de transport in comun) si mi-am dat seama ca am comis o infractiune (am fost blatista). Eram in al 9-lea cer. Se uitau oamenii la mine pe strada. Am sarit in sus de bucurie (nu ca Geoana, nu rideti).
Mi-am sunat parintii la Piatra Neamt sa-i anunt ca ma mut in Iasi. Era in 1997.
Poate o sa mai spun povesti cu mine. Daca sunteti cuminti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu