Totalul afișărilor de pagină

marți, 29 martie 2011

Sa nu ma cautati la spital. Sunt acasa!

Unii dau simulare la Bacalureat. Eu dau simulare la nasterea prin cezariana. Ideea asta nastrusnica apartine sotului meu care se distreaza la culme pe seama amanarilor de care am parte.
___________________________________________

Luni dimineata m-am internat, asa cum s-a stabilit, la Elena Doamna. Mi-am facut analizele, inclusiv ecografia de internare.

Cel putin 30 de femei asteptau la ecograf, la Triaj. Mi s-a facut rau dupa nici 20 de minute din cauza caldurii si a lipsei de aer. Am iesit putin afara sa-mi revin, dar mi-a fost frica sa stau mai mult de 2 minute. Era frig si ploua.

Mi-a facut ecografie o doamna doctor cam repezita. S-a plans colegelor (asistenta si medici rezidenti) ca s-a intors din concediu si are nevoie de bani. Era o simpla discutie. Eu pentru cadrele medicale nu existam in salonasul mic. Mi-a trecut in fisa ca baiatul are 38 de saptamani si 3.450 grame. In mod normal eu trebuia sa figurez cu 39 saptamani. Ulterior am aflat ca acel ecograf are o marja de eroare mare, chiar de doua saptamani. Toate fetele cu care am stat in salon au patit la fel, le-a iesit cu cel putin o saptamana mai putin decat aveau.

Mi-a facut si monitorizare cardiaca a bebelusului. Ii batea inima bine, cu variatii intre 20 si 155. Asistenta mi-a explicat ca e bine ca exista aceste variatii. A fost nevoie sa ma tina mai mult pentru ca Alexandru s-a miscat in burta si nu a mai inregistrat aparatul bataile. "S-a dus la discoteca?", a ras asistenta de mine si a continuat sa ma monitorizeze tinand dispozitivul pe burta si pandindu-l pe copil daca intentioneaza sa fuga prin burta.

Daca initial doctorita mea mi-a spus ca voi putea pleca acasa, sa dorm in patul meu, a stabilit ca e mai bine sa raman, sa ma obisnuiesc cu spitalul. A fost o experienta interesanta.
_______________________________________________

1) MIHAELA, tiganca, 23 ani, Mironeasa, mama a doua fete, insarcinata
In salon, chiar langa patul meu era o tiganca din Mironeasa. Mihaela are 23 de ani, are acasa doua fete si acum este insarcinata. Nu stie cand a ramas gravida, nu stie cand a avut ultimul ciclu. Le spunea doctorilor care veneau la vizita ca a intarcat fata (al doilea copil, de 1 an si 8 luni) si ca dupa aia a ramas insarcinata. N-avea nimeni rabdare sa calculeze cand a avut ultimul ciclu Mihaela. Fata asta a ajuns la spital cu Salvarea, dupa ce sambata a spalat doua covoare si 7 carpete. A carat si balegar cu roaba. Cred ca am ascultat povestea asta de cel putin 30 de ori. Pe foaie i-au trecut intr-un loc 38 saptamani sarcina iar in alt loc 33 saptamani si 3 zile si un copil de 2.140 grame (parca). I-au facut injectii cu No Spa ca sa-i treaca durerile. Intr-o singura zi a dat peste cap un spital intreg, intreband pe toti medicii si pe toate asistentele cand poate pleca acasa, la fete, ca nu are incredere in cumnata ei (pentru ca baiatul acesteia s-a oparit cu o oala cu bors, aflata pe soba). I-am dat telefonul sa sune acasa, a vorbit doar cu mama ei, cu sotul ei nu a discutat. Mihaela a povestit ca pe fata mai mare (4 ani) a nascut-o la Cuza Voda, iar pe a doua (un an si 8 luni) a nascut-o acasa. Cei de la Salvare au ajuns doar ca sa taie cordonul ombilical. Nici la primele doua sarcini nici la aceasta nu a mers la medic, nu a facut analize. Se vede ca e saraca si ca nu mananca bine (a iesit cu anemie mare), asa ca Dumnezeu cu mila...I-am dat 20 lei ca sa aiba bani de bilet cand pleaca acasa. Urma sa plece in slapi, asa cum a adus-o Salvarea de la Mironeasa.

2) MIHAELA, 18 ani, Lungani, satul Crucea, insarcinata 27 saptamani, bolnava de rinichi
In fata patului meu am gasit-o pe Mihaela, din Lungani. Am botezat-o imediat vedeta salonului. Cand am intrat in incapere, doua asistente o supuneau unui tir de intrebari pe fata de-o schioapa. Asa neagra cum era ea si nespalata mi s-a parut si mai tinara. Cadrele medicale o certau pentru ca refuza tratamentul, o intrebau daca stie sa scrie si ii cereau sa semneze ca isi asuma sa nu faca injectii. Am tacut si am ascultat discutia. Fata raspundea monosilabic, dar parea hotarata sa nu faca injectii. Am crezut la inceput ca Mihaela 2 este sectanta si nu are voie sa faca tratamente pentru ca ii interzice religia. Cand au iesit asistentele am luat-o cu binisorul.

- Cati ani ai?
- 18.
- Si in ce luna esti insarcinata?
- 6 luni.
- Si ce ai patit, de ce te certau asistentele?
- Nu vreau sa fac injectii.
- De ce, ti-e frica?
- Da.
- Dar ce-ai patit de ti-e frica?
- Ieri mi-au spart mainile cand mi-au luat sange si altadata la Targu Frumos m-a durut cand mi0a facut injectie si eu nu mai fac injectie.
- Dar de ce suferi?
- Cica am ceva la rinichi. Si am si febra.
- Pai tu stii ce poti sa patesti? Stii ca din cauza asta poti sa mori si tu si sa moara si copilul? Esti casatorita?
- Nu, m-a lasat barbatul. Si mama mi-a spus sa scap de copil ca nu o sa ma descurc. Dar eu nu vreau sa fac pacat si am spus ca-l tin.
- Pai daca tot ai spus ca-l tii, de ce iti bati acum joc de el. Te rog frumos sa mergi la doamnele asistente si sa le spui ca vrei sa faci injectii. Da?!
- Da.

Si Mihaela 2 s-a dus si i-au facut injectie. Evident ca experienta a fost iar traumatica, dar de gura mea nu a mai comentat. Ii faceau Ampicilina si No Spa. Avea 38 grade Celsius. Seara iar a refuzat injectiile, profitand ca eram eu iesita pe hol. Cand am intrat, un doctor amabil ii explica Mihaelei ca le face si lor rau refuzand tratamentul. I-au pus flex pentru antibiotic, dar No Spa a refuzat sa mai faca injectabil. I-am dat eu pastila, apoi i-au adus si asistentele tablete. Durerile i-au trecut si a cerut sa plece acasa. Probabil ca ii vor da drumul astazi, mai ales ca spitalul e plin. In unele saloane, la parter, au dormit fetele cate doua in pat. Mihaela 2 mi-a spus bucuroasa ca are in pantece un baiat. "Daca era fata o dadeam afara. Fetele sunt pacatoase. Am baiat. Si mama mea e bucuroasa ca am baiat".

3) LILIANA, 25 ani, Comarna, insarcinata 33 saptamani
Fata asta arata de 15 ani, nu de 25. Au apucat-o durerile dupa ce si-a vazut tatal cazut in gradina. "Mi s-a parut ca a murit si m-am speriat. Am stat acasa cu dureri doua zile, apoi au chemat Salvarea si m-a adus la spital".

Durerile s-au facut din ce in ce mai ascutite. Mi se rupea inima cand o auzeam cu geme langa patul meu. "Nu mai pot. Mor. Mor". O duceau asistentele in sala de nasteri dar ea venea la noi in salon. Se simtea mai bine acolo. La un momnent dat, de durere, a varsat. Din acel moment a fost obligata sa ramana in sala de nasteri. A nascut la ora 20, aseara, o fetita de 2.300 grame. Copilul a fost pus la incubator. Pe mamica am intalnit-o la ora 9, in aceasta dimineata. Se plangea de dureri si ii venea sa lesine.

4) Fata de la casa de copii
O fata de la casa de copii, care a fost violata de cativa indivizi, urma sa nasca. Fata avea si handicap. Nu am vazut-o, doar am auzit povestea de la celelalte fete si de la asistente. Mai avea doi copii dati la stat. Nu inteleg de ce nu sunt convinse aceste tinere sa isi puna sterilet. Banuiesc ca in urmatorii ani va mai ajunge la Maternitate. Iar sansele sa aduca pe lume copii cu deficiente fizice si psihice sunt foarte mari.

5) O fata care a decis sa-si abandoneze copilul in Maternitate
Am cunoscut o tanara de 20 de ani care a anuntat medicii ca isi abandoneaza copilul. A nascut o fetita sanatoasa. A spus ca prietenul ei nu doreste copilul si ca familia ei nu vrea sa o ajute. Nu parea impresionata de ceea ce se intampla. Nu am prea vazut-o ducandu-se sa alapteze copilul. Astazi urma sa vina cei de la Asistenta Sociala sa faca actele.

M-am ingrozit cata lume saraca am intalnit. Venisera fara bani la ele. Nu aveau deloc mancare. Nu a venit nimeni sa le aduca de mancare. In prima zi nu-ti da nimeni portie, abia de-a doua zi. Prin urmare, o gravida nu mancase nimic toata ziua. I-am dat eu de mancare. De fapt, am impartit cam toata mancarea in salon. M-am ales cu scandal din partea mamei si a soramii ca imi infometez copilul.
_____________________________________________

Prin urmare, joi revin la spital, pentru control. Nu am nicio garantie ca voi face operatia in acest sfarsit de saptamana. Oricum imi doresc sa nu ma opereze vineri pentru ca e 1 aprilie si nu-mi place ziua asta. Alexandru nu a coborat deloc, nu am contractii. Mai pot astepta. Si e mai bine sa stau in patul meu. Gata, nu ma mai crizez. Am inteles si eu ca e spre binele baiatului meu.

Un comentariu:

  1. Si eu care imi ziceam sa nu mai comentez ca nu au wireless in spital si nu ma asculta nimeni.
    Povestile astea cu oameni saraci si chinuiti sunt infioratoare, as putea sa povestesc si eu vreo cateva de la Spitalul de copii Sfanta Maria.
    As vrea sa stiu daca exista vreun ONG care mai trece din cand in cand prin spitale. Presupun ca nu, ecologia e mult mai importanta (si mai banoasa).

    RăspundețiȘtergere