Sa astept, sa am rabdare, ca e mai bine asa...

As fi vrut sa dau vesti bune, ca ma internez si ca voi naste vineri, de Buna Vestire.

Numai ca doctorita mi-a spus sa mai am rabdare. Maine seara trebuie sa dau iar telefon ca sa vada DACA ma interneaza vineri. In acest caz, operatia de cezariana va avea loc in week-end, cel mai probabil sambata.

M-a intrebat cum ma simt, i-am spus ca ma simt bine. Asta este adevarul. Alexandru misca, nu mult, dar misca. Reusesc sa dorm cateva ore pe noapte. Pe Zombie il scot de 4,5 ori pe zi afara, ceea ce inseamna ca merg pe jos (ca o ratusca) cel putin o ora si jumatate pe zi. Mi-a cerut sa inteleg ca e mai bine pentru Alexandru. Ca fiecare zi in plus conteaza pentru el, pentru dezvoltarea lui. E clar, sigur va avea 4 kilograme baiatul meu!

Nu stiu daca o sa pot sa vorbesc astazi la telefon. Sunt cam deprimata. Va imaginati ca am izbucnit in plans imediat ce am inchis telefonul!

O sa profit de timpul asta acordat ca sa mai aranjez in camera lui Alexandru. Ii calc lenjeria si o s-o aranjez pe pat. I-am lipit personaje din desene animate pe perete. Vrem sa mai cumparam cateva sa punem si pe peretele opus patutului. O sa ii calc alta tinuta pe care sa o aduca Iulian cand il vom scoate din spital. O sa citesc, o sa ma rog.

Cat sunt de nerabdatoare! Au trecut 9 luni, am trecut prin atatea evenimente, mai sunt cateva zile si eu plang ca proasta!

Parca a fost ieri ziua cand mi-am facut testele de sarcina si am vazut dungulitele roz. Atunci am plans de bucurie, am dat fuga la Mitropolie si i-am multumit Sfintei Parascheva.

In ziua cand il voi scoate pe Alexandru din maternitate vom merge iar la Mitropolie, dar atunci va fi randul lui Iulian sa-l duca la Sfanta. Eu nu voi avea voie sa intru in biserica pana nu mi se citeste molifta.