Nu am murit, nu m-au furat extraterestrii (desi mi-as dori). M-am rupt de toate! Acum m-am asezat la calculator pentru prima data dupa 3 saptamani cred. M-au emotionat mesajele primite de la prietenii disperati sa dea de mine.
Suntem bine amandoi, eu si copilul meu. Continui cu tratament intensiv, cu odihna si incerc sa reduc stresul. Dar acum stresul cel mare e ca m-am saturat sa nu fac nimic.
Am fost la Piatra Neamt o saptamana intreaga, alaturi de Smaranda. I-am impletit ceva, o vesta roz draguta ca ea. Am mancat bine (sa-mi traiasca mamica), am citit, am privit la televizor doar productiile nestresante (greu de gasit, insa).
Abia astept sa ma intorc la job. Aseara am visat iar o sedinta de sumar.
BB-ul are acum 14 saptamani. A scapat cu bine de testele pentru Down (ce sa-i faci, varsta mamei).
Abia astept sa aflu ce este de fapt, fetita sau baiat. Tot ce conteaza este sa fie sanatos acest copil. La 12 saptamani si 4 zile avea 6 cm! Saptamana asta remasuram. Abia astept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu