Plange de durere. Cunosc de mult plansul asta si stiu sa fac diferenta intre plansul isteric, cand nu primeste ce vrea si plansul real care exprima o suferinta.
Mammmaaaa.
Da, mama.
Maaaammmaaaaaa.
Da, mama.
Si o tinem asa minute bune, cu plansete din ce in ce mai puternice. Cand cred ca se linisteste, cuibarit la pieptul meu, reincepe. Mi se rupe inima. Doamne, Dumnezeule...Ce bine ca nu ne amintim momentele de cand eram foarte mici. Daca ar putea vorbi, daca mi-ar putea spune ce-l doare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu