L-am dus dimineata la ora 8 la cresa (langa Ateneul Tatarasi) si am plecat bucuroasa ca nu l-am vazut plangand. Pana la ora 11.30 am facut treaba in casa doar ca sa nu ma gandesc la el. Am avut emotii, chiar daca am convenit cu educatoarele sa ne sune daca plange baiatul prea tare. Si chiar daca telefonul nu a sunat tot am fost cu gandul la ce e mai rau.
La ora 12 fara 10 intram in cresa. Prima reactie a fost de usurare; nu l-am auzit plangand. A intrat Iulian sa vada ce face Alex. Statea in bratele unei educatoare. Cand l-a vazut pe tati, Alex a inceput sa planga in hohote, dar repriza nu a durat mult. Cand m-a vazut, a inceput sa rida si s-a repezit in bratele mele. Apoi nu mai vroia sa plece de la cresa.
Primul hop a trecut! Toata saptamana il vom lua la 12-13, sa se obisnuiasca in locul nou. Iar de saptamana viitoare vom incerca sa il lasam mai mult, poate prinde si somn.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu