Astazi se implinesc 33 de ani de la cutremurul din 1977 in care au murit peste 1.600 de oameni (cei mai multi in Bucuresti, 1.400).
La Iasi in ultima vreme nu a fost reabilitat niciun bloc cu bulina. Autoritatile dau bani pe prostii in loc sa investeasca in securitatea oamenilor.
Adevarul e ca mi-e frica de cutremur. Tin la usa un rucsac, inauntru e un fluier. Au fost si cateva pachete cu biscuti dar le-am mancat. Imi promisesem sa pun apa plata la pet. Dar nu am mai facut asta. Asa murim, fiindu-ne lene sa ducem lucrurile la bun sfarsit.
Imi imaginam ca e cutremur si ca supravietuiesc stand sub daramaturi. Incercam sa imi imaginez cum mi-as umple timpul. Lucrul care ma obseda cel mai mult era ca as fi obligata sa urinez in acel loc ingust. Pentru celelalte necesitati luasem pungi din plastic si hartie igienica.
Mi-am spus cateva luni la rand ca prima miscare in caz de cutremur ar trebui sa fie sa iau sacul de pe hol. Si sa nu uit sa imi trag plapuma peste mine. Intre darimaturi ar fi frig.
E normal ce fac? Sau sunt absurda?
Nu cred.
In tari cu activitate seismica mare, copiii sunt invatati de la gradinita cum sa se salveze in caz de cutremur. La noi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu