Rugati-va pentru mine si pentru copilul meu!

Urmatoarele 10 zile sunt decisive. Am intrat iar in concediu medical. Mi-e rau, foarte rau.

Cei care ma iubesc, va rog sa va rugati pentru sanatatea mea si a copilului meu.

Astazi l-am vazut din nou, ii batea inimioara. Are 3 luni deja, e un copilas mare. Dar exista pericolul IMENS sa-l pierd.

Nu mai am voie sa fac absolut nimic. Nimic. Si e greu.

Sper ca viitoarea postare sa fie pozitiva. Si cu ajutorul lui Dumnezeu va fi!

Mi-am vazut copilul sarind ca o caprita

Astazi mi-am vazut copilul sarind ca o caprita. Parca sarea coarda. Si are doar 10 saptamani.

Nu i-am vazut chipul, nu m-am putut uita atent la corpul sau.

"E viu, asta este tot ceea ce conteaza", mi-a spus medicul. Si mi-au dat lacrimile.

Mi-e rau de doua zile si voi intra in concediu medical.

Am spus ca imi doresc acest copil foarte mult.
Dar s-ar parea ca nu destul.
Pentru ca altfel cum s-ar putea interpreta ca ieri am stat la serviciu desi imi era rau, desi ma durea, desi am stat in stres. Nu ma gandeam deloc la el, ma gandeam doar la mine, la dependenta mea de munca.

Acum trebuie sa stau la pat. Imi va fi greu. Pentru ca nu stiu sa stau degeaba.
Dar trebuie s-o fac pentru micut. Pentru Alexandra. Sau pentru Alexandru.

Cu siguranta micutului meu ii va placea sa sara coarda. Poate va fi un sportiv! Cat de mult mi-ar placea! Ce proiectii incep sa fac! Imi vine sa rad.

Ioana Hagi este de astazi la Antena

O fata draga mie mi-a dat astazi o veste buna. Ioana Hagi este de astazi reporter la Antena 1. Cand a plecat de la Tele M Iasi la Bucuresti visul ei a fost sa lucreze la Antene. Dupa un popas frumos la Europa FM, Ioana va lucra din nou in televiziune. Abia astept sa vad o stire de-a ei la Observator! Si, cine stie, poate intr-o saptamana o sa ma sune sa imi spuna ca are si prima transmisie pe un subiect frumos. A primit un domeniu bun, Social. Bafta multa, Ioana!

Asa arata doi oameni fericiti!

Am fost in acest sfarsit de saptamana la Piatra Neamt, la nunta unui var venit din Anglia. S-a casatorit religios si a facut petrecerea la Bicaz.

Am dansat toata noaptea si m-am distrat. Fotografia este facuta la aceasta nunta.

Dar eu si Iulian radiem si pentru ca urmeaza sa fim parinti! Copilul  nostru se va naste in primavara lui 2011. Iulian si-ar dori sa fie o fetita. Toata lumea spune, insa, ca eu nu pot fi decat mama de baiat. Imi doresc inainte de toate sa fie un copil sanatos, imi doresc sa fiu sanatoasa si sa am grija de el. 


Acest copil este minunea lui Dumnezeu. Este un copil asteptat si dorit. Ani de zile am cochetat cu ideea de a infia. Voi distruge toate buletinele de analize in care scrie infertilitate si sterilitate!


Asa ca, in ciuda tuturor lucrurilor urate care mi se intampla si care mi se vor intampla, am pentru ce sa lupt. Cand Dumnezeu mi-a facut un asemenea dar, daca nu as avea grija de el ar insemna sa-i starnesc mania!


Ne-am gandit deja la nume. Daca va fi fata se va numi Alexandra Anastasia. Iar daca va fi baiat, numele sau va fi Alexandru Cristian.


De ce Anastasia, pentru ca inseamna Invierea Domnului, iar eu ar trebui sa nasc chiar inainte de Paste. Ce poate fi mai frumos?!


Sunt un om fericit, suntem doi oameni fericiti!

Aduceri aminte

Sunt intr-o pasa proasta. Foarte proasta. Iar eu cand intru intr-o asemenea stare incep sa ma gandesc la trecut, nu la viitor. Nu sunt genul optimist, constructiv. Din pacate. Prin urmare in aceasta seara incep sa perorez pe tema "Ce-ar fi fost daca...".

Bineinteles ca nu voi putea sa epuizez totul intr-o postare. Care ar mai fi farmecul?!

Am multe lucruri de povestit. Atat de multe, incat ma gandesc serios sa scriu o carte. Am colegi care au facut-o si i-am invidiat pentru curajul lor. Iar Gianina Mihaela Munteanu poate fi acuzata de multe, dar nu de lipsa de curaj (asa se intampla cand iti mor laudatorii, ajungi sa stai in fata oglinzii si sa iti spui cat esti de desteapta).

1) Ce-ar fi fost daca as fi ramas sa lucrez la Monitorul de Iasi

Anii de la Monitorul de Neamt, sub conducerea lui Alexandru Leonte, apoi anii de la Monitorul de Iasi, sub conducerea lui Toni Hritac reprezinta inceputul carierei serioase de jurnalist. Pentru ca debutul in presa a fost la Radio Terra Piatra Neamt, ca prezentator de stiri. Acolo a fost nebunia de inceput, a fost perioada in care banii nu contau deloc. Dar scoala Monitorul m-a dezmeticit si m-a maturizat. Nu intr-atat incat sa ma faca sa raman pe baricade. Dragostea a fost mai puternica decat profesia (ce sa-i faci, iubirea este oarba la 22 de ani).

Ce-ar fi fost, oare, daca cineva m-ar fi zguduit puternic de umar si mi-ar fi spus in 1999, fata mea, stai cuminte la serviciu, dragostea trece, vei pierde totul. Nu a fost langa mine un asemenea om. Dar l-ar fi ascultat, oare, Gianina pe acel om? Gianina era atunci "ca un caine dezlegat". Vorbele ii apartin Monei Dirtu si ii multumesc pentru ele. Ii multumesc acum, pentru ca atunci am plans cand mi le-a spus. Am plecat la un nou proiect, alaturi de niste oameni care nu au reusit sa faca mare lucru. E vorba de Universul. Am avut posibilitatea sa ma intorc la Monitorul dar am refuzat. Prin urmare, cand am cerut eu ajutor, in 2000, nu l-am mai primit. Si e foarte bine ca s-a intamplat asa. Am primit o binemeritata lectie de viata.

2) Ce-ar fi fost daca Ziarul ar fi rezistat pe piata?

Inainte sa ajung la TV BIT Antena 1 am fost cateva luni la Ziarul. O sa caut sa vad daca mai gasesc un numar al acelui ziar. Mi-e dor de echipa care era atunci, de sedintele cu Eduard Calota. In schimb, ma arde sufletul cand imi amintesc cum ne-a spus Edi ca Ziarul va muri, ca investitorul nu-si mai permite sa-l tina. Ce-ar fi fost, oare, daca altcineva ar fi preluat Ziarul cu acea echipa?

In postarea de maine o sa vorbesc despre Ziua de Iasi. Da, am scris corect, Ziua de Iasi, actuala Buna Ziua Iasi.

Asa, de bun venit in Iasi

Ma duceam acasa cu autobuzul pe linia 41 cand, in statia de la Moldova Mall, urca doi indivizi, unul pe usa din spate si unul pe usa din mijloc. In 5 secunde aud urlete in spatele autobuzului. Barbatul tanar, mic si indesat care a urcat in spate lovea cu picioarele un tinerel mult mai slab si mai scund. Acesta era insotit de o fata. Victima a reusit sa scape in ultimul moment, a coborat si prietena din autobuz, moment in care agresorul a urlat la sofer sa deschida usile. Angajatul RATP a executat rapid ordinul (mai bine, nu stiu ce s-ar fi intamplat in autobuz daca bruta ar fi ramas acolo). A coborat agresorul, a coborat si cel care il insotea si au pornit in urmarirea victimei. Nu mai stiu ce s-a intamplat, pentru ca autobuzul a plecat rapid din statie.

Iasul, metropola moderna si civilizata, ha, ha, ha!!!!

Lucrurile bune trebuie salutate, Aurel Dobasu

Aurel Dobasu a comentat postarea mea legata de noul Piatra Neamt si arata ca Tele M a difuzat reportaje cu realizarile marete ale primarului Gheorghe Stefan, exact in campania electorala din 2008.

Da, Aurel, am difuzat acele reportaje si am facut comparatia cu nerealizarile primarului Gheorghe Nichita, dar in acel moment Piatra Neamt era exact ca o statiune montana cocheta si merita toate aprecierile noastre.

Intre timp, Gheorghe Stefan si-a mai potolit harnicia. Exact asta am sanctionat eu.

Asa ca, Aurel, comentariul tau e ZERO.


Piatra Neamt e inca inaintea Iasului in multe privinte. Am colegi care au mers vara asta la Piatra in fiecare week-end la strandul de pe malul Bistritei. Am vazut zeci de turisti facand poze fantanei din parcul Stefan cel Mare (e o fantana muzicala, poti asculta in boze arii celebre, iar seara fantana este dotata si cu un joc de lumini). Sunt foarte multi oameni care merg cu telegondola. Sunt multe lucruri frumoase in Piatra Neamt, dar sunt si lucruri urate. O parte le-am sanctionat in postarea mea.