Totalul afișărilor de pagină

vineri, 29 aprilie 2011

Veste proasta

Alexandru are o problema de sanatate despre care nu vreau sa vorbesc in acest spatiu. Postez totusi aceste randuri ca sa intelegeti ca trec/trecem printr-o perioada dificila si de aceea nu raspund la telefon, sau, daca raspund, am o voce de "moarta".

Mi s-a spus sa ma linistesc, ca e bine ca boala a fost depistata atat de devreme si ca Alexandru se va face bine in doua, trei luni. Pana atunci, insa, inima mea va fi sfasiata.

Il priveam ieri cum doarme linistit in patut si i-am promis ca in urmatoarele luni nu il voi mai lasa sa planga nici macar un minut si ca ii voi fi alaturi in permanenta.

Of, daca as putea lua asupra mea totul...sa duc eu tot greul si sa il vad pe el zambind fericit si linistit!

joi, 28 aprilie 2011

LIBERTATE!

Un calut din zona Sucevei alearga bucuros pe o pasune, dupa ce a scapat din tarc.

"Casuta bunicilor" - casa batraneasca situata in Sucevita.
Oua de Paste din zona Sucevei. Ti-e mila sa spargi asemenea opere de arta!

miercuri, 27 aprilie 2011

Gata mini-vacanta de Paste

Ne-am intors din excursia de la Piatra Neamt. Am regasit un oras ingrijit si pregatit de Paste. Parcul din centrul municipiului a fost ornat foarte frumos, iar marile artere de circulatie au fost luminate cu instalatii speciale (iepurasi, oua de Paste). Din pacate, nu am ce fotografii sa postez. Pe Akexabdru l-am plimbat cu masina, am observat ca e linistit si doarme tun, indiferent de cate gropi sunt pe strazi. Dupa ce am stat cateva zile in orasul natal, Iasul mi s-a parut si mai prafuit decat de obicei. Iar craterele de pe sosele...nota 1 pentru primar!

vineri, 22 aprilie 2011

Alexandru pleaca in prima lui excursie

Sambata dimineata plec la Piatra Neamt, la parintii mei. Acolo fac sarbatorile de Paste. Iulian este de serviciu la Realitatea si atunci am decis sa plec acasa. Merge si Zombie cu noi.

Duminica, Alexandru va implini 3 saptamani. Saptamana viitoare mergem la medicul sau de familie sa ii verificam greutatea. Simt ca s-a ingrasat, arata altfel la fata si la corp, totusi am emotii ca nu a luat suficient in greutate.

La Piatra nemt ma asteapta cateva zile de rasfat! Sper sa fie vreme buna ca sa pot iesi cu baiatul la plimbare. Ieri am experimentat cum e sa plimbi ambii baieti. Intr-o mana il tineam pe Zombie in lesa, in cealalta aveam cosul cu Alexandru. Asa m-am plimbat prin cartier, aproape jumatate de ora, pana ce am simtit ca mi se rupe spatele. Ce sa fac, uit ca in urma cu ceva mai mult de doua saptamani ma operam. Cand sa ma odihnesc si eu, pe o banca, Zombie a fugit de langa mine, a traversat tot parcul dupa o "domnisoara in calduri". Asa ca am luat copilul si cosul si fugi dupa caine.



Din pacate nu voi putea merge de Inviere la biserica. Mi-e frica sa-l scot pe micut noaptea din casa. Dar vor aduce ai mei Lumina Sfanta.

Daca as fi ramas la Iasi, mi-ar fi adus lumina Mihaela Obada. Draga de ea a venit de la Bucuresti si a petrecut cateva ore bune cu mine. Alexandru a surprins-o placut: e un copil cuminte, nu a plans deloc, a stat sa-l fotografieze, a stat la ea in brate fara sa faca scandal.

I-a adus un costum dragut, decorat cu o broasca testoasa, ideea Andreei Marocico (multumesc, Andreea, imi plac broscutele testoase!). Mie mi-a adus pizza ca sa-mi satisfac prima pofta dupa nastere.

Nu stiu daca la Piatra voi mai gasi timp sa postez mesaje pe blog. De aceea, va spun tuturor "Sarbatori fericite si linistite".

joi, 21 aprilie 2011

Cei de la BZI ar trebui tratati cu indiferenta!

Condamn demersul celor de la Buna Ziua Iasi! Conducerea ziarului a acceptat ca niste angajati sa monitorizeze vila primarului si sa publice apoi evenimentele "importante". Am citit cateva insemnari, dar m-am plictisit. Nu ma intereseaza ce face cainele edilului sef, nici servitoarea!

Tot respectul, insa, pentru doamna Nichita! Le plateste celor de la BZI cu varf si indesat, dar ei nu se prind. Doamna ii hraneste pe cei care ii monitorizeaza casa, ii serveste cu cafea, dulciuri si covrigi...si astfel aplica principiul biblic: intoarce-i dusmanului si celalalt obraz!

Cei de la BZI sustin ca protesteaza pentru ca le-a fost ridicata acreditarea pe Primarie. Corect ar fi fost sa apeleze la instanta, sa apeleze la ong-uri media care sa protesteze public pentru gestul celor din administratie. Dar nu au cum s-o faca pentru ca Buna Ziua Iasi va scapa foarte greu (daca o va face vreodata) de stampila "ziar de santaj".

Primarul nu e la fel de relaxat ca sotia lui. In loc sa fie bucuros ca are paza gratuita la vila, Nichita se ascunde de cei de la BZI si da declaratii dure in presa. Nu asa trebuie tratati acesti "jurnalisti". Indiferenta este ceea ce merita. Pentru ca la un moment dat se vor plictisi si isi vor da seama ca demersul lor este jenant.

Incerc sa ma pun in pielea primarului. Poate ca m-as fi enervat la inceput, poate as fi fost tentata sa depun plangere penala pentru hartuire, dar cred ca pana la urma mi-as fi luat concediu si as fi plecat din Iasi.

L-as fi luat cu noi si pe caine!

marți, 19 aprilie 2011

Grija de frate...

Alexandru s-a trezit la miezul noptii, apoi la ora 4.00. Eram atat de ametita cand m-am sculat din pat incat nu stiam daca ma mai trezisem si la ora 2.00 sa-i dau de mancare.

La ora 6.10 am iesit afara cu Zombie. Pe drumul spre casa, in fata noastra, doi baietei. Cel mic avea vreo 3 ani, fratele lui cel mult 6. Mi-a ramas intiparita in minte o anumita imagine: mana celui mare strangand puloverul celui mic, la spate. Probabil mama ii spusese sa aiba grija de micut (de parca celalalt era foarte mare).

Cat de mult mi-as fi dorit sa-i fi putut fotografia, dar nu-mi luasem telefonul cu mine.

Mergeau mai mult impleticiti, unul lipit de celalalt, spre casa. Probabil fusesera la magazinul de la colt sa-si ia ceva dulce. Erau in haine de casa, unul dintre ei avea slapi in picioare. Mana aceea pe spate, strangand bluza cu putere mi-a inspirat siguranta, responsabilitate, incredere.

I-am condus cu privirea pana la intrarea in bloc, sa fiu sigura ca ajung cu bine acasa. I-a intampinat mama. In loc sa-i astepte cu zambetul pe buze, i-a certat, mai ales pe cel mare. "Bai, ti-am spus sa suni la interfon, la 01, de ce strigi la geam. Tu n-auzi ce-ti spun".

Intr-o fractiune de secunda, bucuria mi s-a tranformat in tristete.

duminică, 17 aprilie 2011

Parinti fericiti

Astazi ne-am scos baiatul la plimbare in Copou. Am profitat de cele 19 grade (cat indica la bordul masinii), ne-am plimbat, ne-am relaxat si am respirat aer curat.
Asa arata o mamica mandra de baiatul ei.


Parinti  fericiti ca minunea lor doarme linistita.


Cat de bine ii sta cu Alexandru in brate!


Perechea asta i-a atras atentia sotului meu. Asa ca ne-a abandonat si i-a fotografiat pe cei doi batranei.
Isi plimbau agale batranetea prin Copou. Toata lumea intorcea capul dupa ei pentru ca erau cu adevarat simpatici. Oare noi vom prinde aceasta varsta? Vom fi la fel de impacati cu viata noastra?

Alexandru implineste astazi 2 saptamani

Parca special pentru copilul meu soarele incalzeste bine de tot chiar daca e abia ora 9.00.
Sambata l-am scos la plimbare, in apropiere de bloc. Am inaugurat carutul (cadou de la bunici). Iulian l-a plimbat mandru prin parc. Eu am avut alta treaba - sa fug dupa Zombie care a dat peste doua cateluse in calduri. Cu toata operatia mea am inceput sa alerg dupa cainele meu neascultator. Iar a ras lumea de noi auzindu-ne strigand "Zombie".

Astazi la Iasi vor fi 15 grade Celsius, asa ca vom iesi iar cu baiatul in parc.

sâmbătă, 16 aprilie 2011

Povestiri adevarate despre soti

Simt nevoia sa povestesc cate ceva despre experientele de viata de care am avut parte la Maternitatea Elena Doamna. Astazi ma voi referi la soti. Nu la cei responsabili, ci la cei care isi bat joc de nevestele lor chiar si atunci cand le poarta in pantece copiii.

Nu voi da nume, din respect pentru femeile cu care am discutat si cu care am inchegat prietenii. Dar trebuie sa expun aceste povesti triste pentru a le ajuta pe celelalte doamne si domnisoare sa identifice din timp profilul "barbatului cu obrazul gros".
______________________________________

1) Tiganca, 20 de ani, traieste cu barbatul ei de la 8 ani, nu sunt casatoriti legal
Imi imaginam ca la tigani, cand se naste un baiat, este bucurie mare. Nu e chiar asa. Colega mea de salon nu a fost vizitata de "sot" o saptamana intreaga. Grav este ca nu a primit nici vizita mamei sau a vreunei surori. In aceste conditii, fata aia cu codite impletite plangea noapte de noapte. O rugam sa se opreasca pentru ca ii face rau copilului. Se oprea si incepea sa-si blesteme barbatul. Imi spunea ca o sa-i dea in cap cu ce o sa apuce. Incercam sa o fac sa rada spunandu-i sa nu uite sa ma anunte ca sa pot trimite o echipa de la televiziune. Ma gandeam la viitorul acelui copil - un baietel nascut la 2.400 grame. Daca mama lui nu va primi sprijin din partea familiei sotului ce sa va intampla oare cu bebelusul?

Saracul, cat de mila imi era de el. Era atat de negru si paros, parca era un pui mic de maimuta. Dar sugea cel mai bine la san! Din pacate, mama lui mai mult de juca decat sa il alapteze. Se purta cu bebelusul ca si cum ar fi fost o papusa.

2) Romanca, 26 ani, absolventa de studii superioara, casatorita
In ziua in care a nascut, calca la ora 23.00 camasile sotului. "Ca sa aiba ce sa poarte o saptamana cat urma sa stau eu in spital", mi-a explicat tanara. "Dar de ce nu le calca el", o chestionez. "Sotul meu nu-si pune nici mancarea la incalzit, cum sa isi calce camasile", a venit raspunsul.

Fata mi-a povestit ca in aceeasi zi s-a urcat la volan si a plecat la un hypermarket. Sotul plecase dupa paine si nu a mai venit (ca in bancurile alea proaste), asa ca femeia s-a dus sa-si ia paine. Cand a ajuns acasa, sotul a spus ca s-a intalnit cu cineva si a stat la taclale. Nu a raspuns la telefon pentru ca era pe silent.

Alte fapte marete:
- nu-si duce cana cu cafea la bucatarie, dupa ce a baut;
- nu spala vasele in care a mancat;
- nu gateste - nici macar ochiuri;
- i-a curatat nevasta cartofi, i-a prajit ca sa aiba ce sa manance a doua zi. Cartofii au fost lasati in tigaie pe aragaz toata saptamana, pana a iesit nevasta din spital;
- l-a rugat sotia sa-i aduca de acasa o pijama. I-a adus, dar nu la ora 8.00, inainte de vizita de dimineata, ci la ora 15.00;
- si-a lasat sotia gravida sa dea cu var copacii din gradina.

Ma opresc aici pentru ca ma enervez. Daca as fi avut alaturi un asemenea specimen l-as fi strans de gat. Greseala fetei a fost ca i-a tolerat acest comportament timp de 5 ani. I-am explicat ca nu poate spera la o schimbare atitudinala peste noapte.

3) Romanca, 25 ani, fara job, casatorita de o luna
Fata asta mi-a fost draga de la bun inceput. Cand a vazut cat de des vine sotul meu sa ma vada in maternitate mai mai ca s-a apucat de plans. La ea nu venise de 4 zile. Vorbeau la telefon si isi dadeau mesaje. Dar asta nu ii tinea de foame. Nu ii placea mancarea din spital, asa ca a fost nevoita sa-si cumpere iaurt si fructe de la magazinul din curtea unitatii medicale.

Si ea i-a cerut sotului sa-i aduca o pijama. Raspunsul a fost socant. "Vin sa-ti aduc, dar mai intai ma duc la pescuit. Poti sa si nasti ca eu tot ma duc la pescuit". Si asa a facut, s-a dus la pescuit si nu a mai ajuns cu camasa femeii.

Dupa ce a nascut (nastere naturala), fata a avut nevoie de medicamente (un antiinflamator). Si-a rugat sotul sa-i aduca supozitoarele. M-am intalnit cu ea pe hol dupa cateva ore. Nu venise sa-i aduca medicamentul. Asa ca mi-am sunat sotul si l-am rugat sa cumpere el. Cand a ajuns la spital, fata era pe scari impreuna cu barbatul ei. Iulian i-a intins cutia cu medicamente, fata a facut ochii mari neintelegand ce se intampla. "Mi-a spus sotia mea sa iau niste supozitoare si sa ti le aduc". Am crezut ca am facut o gafa, dar nu a fost asa. Barbatul venise la ea, insa fara medicamente.

Prin urmare, e de inteles reactia lui Iulian. "Ma iubesti mai mult, nu?". Imi iubesc sotul de 1000 de ori mai mult!

Nimicuri care imi bucura sufletul...

Am pierdut sirul zilelor...Cu orele e mai usor. Ma tine tintuita in prezent ceasul din biblioteca, cumparat de parintii mei. Ma uit in oglinda si parca nu sunt Eu. Imi alimentez energiile cu nimicuri. Dimineata, cand il scot pe Zombie la plimbare, obisnuiesc sa stau sub un cires inflorit de langa bloc. As sta cu nasul in vant ore intregi. Visez la o clipa anume, petrecuta in Japonia, intinsa pe o pajiste plina de ciresi. E un vis atat de frumos, un vis care mai mult ca sigur nu va deveni realitate. Dar ce conteaza?! Mintea e libera sa fuga peste tot in lumea asta...

Ieri, sufletul mi-a crescut de 100 de ori cand am zarit un petec de cer albastru, de la geamul dormitorului. Se risipisera norii negri intr-un colt de cer. Dupa atatea zile de ploaie si frig, momentul acela care nu a durat mai mult de jumatate de ora mi s-a parut o binecuvantare.

Corpul meu tanjeste dupa soare si caldura! Abia astept sa-l scot pe Alexandru afara. L-am scos si vineri la medicul de familie. Afara erau 3 grade Celsius, ploua cu galeata si mi-a fost frica sa nu raceasca.

marți, 12 aprilie 2011

Zombie a mai facut o victima!

Astazi Zombie l-a muscat de mana pe preotul venit sa faca slujba acasa. Am profitat de ocazie sa sfintim si apartamentul.

Raluca Secara va fi superfericita cand va citi aceasta postare. Cand era la Tele M numara victimele facute de Zombie cu o satisfactie fantastica. Eu certam bestia de 4 kilograme, iar ea o lauda! Frumos, nu?! Dar sa va povestesc cum s-a intamplat: parintele a scapat din mana cateva boabe de tamaie, eu eram langa el, Zombie a crezut ca omul batran imbracat in negru vrea sa-mi faca ceva rau si...l-a insfacat de mana. Asa ca slujba nu a inceput ca la carte, ci cu ingrijiri medicale de urgenta. Parintele si-a tamponat rana cu vata cu spirt, apoi s-a apucat de sfintit apa. Un lucru interesant mai am de spus legat de acest preot. Pe drumul spre casa noastra (s-a dus Iulian sa-l ia cu masina pentru ca preotul e foarte batran), preotul a spus: "i-o fi placand carnea de popa?!", imediat ce a aflat ca avem catel.
___________________________________________

Alexandru a rezistat la slujba, a plans foarte putin, apoi a dormit mai mult decat obicei. Asa se spune, cand copiii sunt stropiti cu agheasma dorm mai bine.

Sper sa ne ajute Dumnezeu pe drumul pe care am pornit!

luni, 11 aprilie 2011

Stiri care ma deprima

Sotul meu a schimbat astazi canalul imediat ce a inceput stirea despre femeia care si-a brutalizat fetita de doua luni.

Inainte sa raman insarcinata urmaream stirile de tipul acesta plangand si urandu-le pe cele care isi terorizeaza copiii. Imi amintesc de stirile pe care le faceau reporterii nostri la Spitalul Sfanta Maria, cu copii batuti de parinti (cu pumnii si picioarele, loviti cu capul de usa). Daca as fi putut le-as fi strans de gat pe brute.

Acum, dupa ce a venit in viata noastra Alexandru, nu mai am puterea sa ma uit la asa ceva. Primul lucru pe care l-am facut (auzind capul de stire la Realitatea) a fost sa-mi primesc copilul. Cum poti, Doamne, sa faci asa ceva unui prunc? Oare acea femeie a simtit vreodata bucurie privindu-si copilul in ochi? Ma tem ca nu.

Alexandru e bine! Vinerea viitoare mergem la medicul de familie sa il cantarim, sa vedem cat a luat in greutate. Desi are doar 8 zile, strange puternic cu mainile, impinge cu picioarele. E o minune de copil!

sâmbătă, 9 aprilie 2011

Prima zi a lui Alexandru acasa

Vineri ne-au externat de la Elena Doamna. Medicii care m-au operat m-au felicitat pentru felul in care m-am comportat. Am suportat foarte bine durerile si am facut totul ca sa iesim din spital cat mai repede. Alexandru este sanatos si a luat in greutate in spital.

In prima noapte acasa, baiatul nostru s-a trezit o singura data, la ora 4.00. Mai exact, l-am culcat la ora 23.00 si a dormit pana la ora 4.00, apoi, dupa ce l-am schimbat si hranit a dormit tun pana la ora 7.30. Acum doarme bustean si mi-am permis sa ma asez la calculator sa postez randurile astea.

Stiu ca va doriti sa-l vedeti, sa vorbiti cu mine...dar e o perioada in care trebuie sa ne acomodam unul cu celalalt si de aceea va rog sa ma intelegeti ca acum ma dedic doar lui. Pana si Zombie a inteles. Ne auzim!

sâmbătă, 2 aprilie 2011

Ma internez iar. S-ar putea ca maine sa fie operatia

Mi-a cerut doctorita sa merg in aceasta seara la spital. Mi-a spus inca de joi sa nu mai mananc nimic dupa ora 14.00. La telefon, astazi, mi-a cerut acelasi lucru. Am luat ultima masa la 13.30 si gata. Poate imi voi lua niste ceai la mine si apa plata. Atat. As fi preferat ca ultima noapte sa o petrec acasa. Sunt sigura ca nu voi putea inchide ochii pana dimineata.

Am intrebat-o daca ma opereaza SIGUR maine. Si mi-a spus ca asa vrea, ca sa scap de stres. Adevarul este ca ultimele zile au fost groaznice.

Prin urmare, nu stiu pe cati voi putea anunta maine. Dar vor fi unii care vor sti. Si, cum vestile se duc din gura in gura, nu ma indoiesc ca se va afla ca am nascut si ca sunt bine.

Nu promit ca astazi voi raspunde la telefon. Am o stare ciudata, de dimineata. Ma rog ca totul sa fie bine cu Alexandru si cu mine. Ma rog sa scap cat mai repede din spital sa va pot trimite poze cu baiatul meu cel mare si cuminte.

De vizite, nu stiu ce sa zic. Stiu ca fetele mele de la Tele M ar vrea sa vina sa ma vada. Dar in prima zi e exclus. Ma voi simti rau dupa operatie. De a doua zi, pot primi vizite. Si cu putin noroc, il veti putea vedea si pe Alexandru.

Ne auzim!

Pui de caine

M-a sunat Iulian sa-mi spuna ca a fost cat pe ce sa aduca acasa un pui de caine. Era pe Drumul Hotilor cand a zarit pe marginea drumului un catelus tigrat. A oprit, l-a mangaiat, i s-a parut ca e pui de pitbull sau de amstaff. A dat sa plece si i s-a facut mila vazand ca puiul a inceput sa fuga dupa masina. A oprit si a asteptat sa vina alta masina. A oprit un tanar cu un Matiz si Iulian l-a convins sa-l ia pe puiut.

Ce inima au indivizii care abandoneaza pui de doua luni? Era pe un teren viran, probabil ca urma sa fie mancat de alti caini, ca asa se intampla.

vineri, 1 aprilie 2011

La Iasi se fura ecografele din spitale...

Glumea sotul meu in urma cu ceva vreme ca are de gand sa cumpere un ecograf. Asta pentru ca eu am fost obsedata (nu exagerez cu nimic cand spun asa ceva despre mine) de-a lungul celor 9 luni sa fac ecografii cat de des pot pentru a-l vedea pe Alexandru, pentru a ma asigura ca este bine acolo in burtica.

Ei bine, sa stiti ca nu eu am furat ecograful de la Targu Frumos. Cand am aflat stirea mi-a venit sa rad. Dar cand am aflat detaliile...De astazi spitalul este transformat in camin de batrani. Hotii au dat lovitura aseara. Au furat ecograful estimat la 27.000 lei. Nu cred ca era unul performant. Ce hoti informati! Mi-e sa nu avem surprize cand vor fi prinsi acesti infractori. Am eu o presimtire...

Bun, acum ca l-au furat, ce vor face cu el? Unde il vand? Cine il cumpara? Vreun medic de tara care vrea sa-si extinda paleta de servicii?! Vom trai si vom vedea! Romania este tara tuturor posibilitatilor!

Mi-e rusine ca traiesc in Romania

Da, ma doare sufletul dar trebuie s-o spun raspicat: mi-e rusine ca traiesc in Romania. Imaginile cu ingramadeala de la produsele promotionale imi fac rau. Si busculadele nu se petrec doar in judetele sarace ale Moldovei. Se petrec peste tot in tara asta.

Credeam ca se ingramadesc doar pensionarii, dar in imagini se observa si oameni tineri. Ulei, detergent, cafea...Chiar merita sa te calci in picioare, sa lesini la rand pentru o punga cu cafea mai ieftina?

Se statea la coada si pe vremea lui Ceausescu, ore intregi. Dar atunci nu se inghesuia lumea asa. Ce se intampla in aceste zile tine de educatie, de civilizatie. Consider ca s-ar putea pastra ordinea, daca cei de la magazine s-ar implica mai mult. Adica, ar trebui sa-i anunte pe cei de afara ca nu vor intra daca se inghesuie. Ce-or sa faca? Or sa sparga vitrinele? Le sparg, ajung la puscarie.

Imi amintesc de o stire de acum 2 luni, cand lumea s-a inghesuit sa cumpere produsele scoase la vanzare de o Directie de Finante. Si reporterii au intervievat cativa pensionari care au stat la rand si 3 ore, dar nu au luat nimic. "Am venit si noi sa vedem ce au de vanzare", a fost raspunsul unui mos. Aberant! Jenant! Odios! Prostie! Saracie! Lipsa de educatie! Romania!