Totalul afișărilor de pagină

vineri, 29 octombrie 2010

Aveti ceva prafuri?

In cele ce urmeaza va povestesc o intamplare recenta, cu un politist dintr-o zona a Romaniei in care se vorbeste mai mult maghiara.

Politistul nostru trage pe dreapta o masina si il intreaba pe sofer ce cara. Ala ii spune ca nu are nimic in spatele dubitei. Ii cere sa deschida, totusi, si sa-i arate ce e in spate. Apoi vine intrebarea soc:

"Ceva prafuri aveti in masina?"
Soferul ii raspunde rizind, "cred ca este ceva praf in masina".


Reactia politistului a fost: "va bateti joc de mine?".


Nu, domnule politist, va faceti de ris fara sa va dati seama. Ce sofer v-ar raporta daca are "prafuri" in masina?!


Toata discutia s-a purtat in romaneste. Politistul vorbea impecabil romaneste.

Vine luna noiembrie, incep sa primesc deja cadouri!

Intr-o zi haotica, un coleg mi-a facut un cadou de suflet. Mi-a adus icoana Sfantului Cuvios Stelian. Este ocrotitorul mamelor si al copiilor, nascuti si nenascuti.

Am avut un moment de fericire!
Eu ma rog acestui sfant, mai ales cand ma simteam rau ii citeam acatistul in fiecare zi.

E un semn divin, suntem - eu si copilul meu - in grija Celui de Sus, prin sfintii trimisi sa-i apere pe oameni.

joi, 28 octombrie 2010

TT a iesit bine! Gata cu stresul!

Astazi am scapat si de emotiile generate de rezultatele de la Triplul Test. Sunt toate in parametri normali, adica risc scazut de anomalii (Tr 18, Tr 21, de tub neural).

BB-ul e bine, are 16 saptamani si 3 zile. Am inceput sa-l simt. E o senzatie stranie, ca si cum as avea un viermisor sub piele. Abia astept sa devina evidente miscarile lui.

E un lungan! E un copil mare. Va avea sigur peste 3500 grame, mi-a spus doctorita.
Nu stiu inca ce este, baiat sau fetita. Abia astept sa aflu. I-am vazut ieri capul, profilul, gura, pare dragut.

Inchei maine a doua saptamana de serviciu. Am trecut cu bine de ea, desi au fost cateva momente mai ciudate. Am incercat sa nu ma enervez (TARE) si cred ca am reusit. E altfel fata de primele luni de sarcina. Acum constientizez raspunderea ENORMA pe care o am fata de bebelusul meu.

sâmbătă, 23 octombrie 2010

Prima saptamana s-a incheiat cu bine

Prima saptamana de munca, la job, s-a incheiat cu bine. Am batut si recordul de a nu-mi suna ginecologul. Saraca, imi spusese ca se asteapta la un telefon dupa prima saptamana. Slava Domnului, mi-a fost ok, nu au revenit sangerarile. Si cu nervii a fost ok (MULTUMESC COLEGILOR PENTRU ASTA).

Saptamana viitoare vom face triplu test pentru depistarea eventualelor anomalii. Nu am emotii (inca).
Stateam pe forumuri si am gasit o povestioara superba, scrisa de o mamica. (Redau un mic fragment aici)

"David a fost apoi bucuria bunicilor, surpriza cea mare a colegilor si prietenilor si zilele mele interminabile in care mi-era rau 24 de ore din 24. David a fost apoi fetitza. Asa s-a vazut la un superecograf intr-o zi de mai.


Colegu n-a ajuns in timp util si cand coboram pe scarile clinicii l-am gasit rosu de efort si transpirat si tot ce-a mai putut sa spuna a fost “SPER CA N-AI INTRAT FARA MINE!” Dar programarea e programare. Inimioara o vazusem dar acum o si auzisem. Bineinteles ca eu “taff woman” n-am lasat nici o lacrima sa curga. Dar ma durea asa de tare gatul! Efortul sa ma stapanesc fusese asa de mare ca a trebuit sa inghit de prea multe ori in sec.

David a fost apoi MARA, scris cu un marker negru pe caseta video pe care inregistrasem ecografia.

David a fost apoi baiat. La numai doua saptamani dupa marea ecografie dr. meu ginecolog mi-a spus : ”VEZI? ASTEA DOUA SUNT COITZELE!”


Fac ochii mari si-l pun sa jure ca asa e.
Spune: “ESTI NEBUNA, DA UITE, NA, JUR! E BAIAT!”


Tot nu cred si-l pun sa jure cu mainile la vedere.
Rade, ia mainile de pe ecograf, mi le aseaza in fata si cu degetele rasfirate spune: “E BAIAT, NEBUNO! JUR! ESTI MULTZUMITA?”


Zic : “NU. EU VOIAM FETITZA!”
Minteam cu nerusinare, dar mi-era frica sa si spun “baiat”, de parca as fi putut sa cobesc".


Doamne, sper sa nu traiesc si eu asemenea lucruri.
Am ris cu lacrimi citind povestioara, dar parca nu as vrea sa trec prin asemenea emotii.

luni, 18 octombrie 2010

Prima zi la serviciu

Am revenit la munca. Raspund la telefon. Dar va rog sa nu ma asaltati inca. Trebuie sa ma reobisnuiesc cu ritmul initial.

Azi a fost ok, colegii m-au primit super bine. Mi-a fost dor de ei, sper ca sentimentul a fost acelasi!

Daca ar fi fost dupa doctorita mea nu m-ar fi lasat sa ma intorc. Mi-a spus ca imi asum asta si ca asteapta telefon de la mine daca ma simt rau.

Am ramas datoare cu vesti despre BB. S-ar putea sa fie baiat! Deci Alexandru.

Vineri l-am vazut iarasi la eco. Statea cu capul in jos si isi tinea mana la cap. Se gandea la ceva, poate. Era linistit, ii batea inima tare de tot. Peste doua saptamani facem triplul test si scapam de tot stresul legat de anomalii. Sper.

O sa revin cu amanunte. Sper sa fie numai de bine. 

luni, 11 octombrie 2010

Nu am murit. Stati linistiti!

Nu am murit, nu m-au furat extraterestrii (desi mi-as dori). M-am rupt de toate! Acum m-am asezat la calculator pentru prima data dupa 3 saptamani cred. M-au emotionat mesajele primite de la prietenii disperati sa dea de mine.

Suntem bine amandoi, eu si copilul meu. Continui cu tratament intensiv, cu odihna si incerc sa reduc stresul. Dar acum stresul cel mare e ca m-am saturat sa nu fac nimic.

Am fost la Piatra Neamt o saptamana intreaga, alaturi de Smaranda. I-am impletit ceva, o vesta roz draguta ca ea. Am mancat bine (sa-mi traiasca mamica), am citit, am privit la televizor doar productiile nestresante (greu de gasit, insa).

Abia astept sa ma intorc la job. Aseara am visat iar o sedinta de sumar.

BB-ul are acum 14 saptamani. A scapat cu bine de testele pentru Down (ce sa-i faci, varsta mamei).
Abia astept sa aflu ce este de fapt, fetita sau baiat. Tot ce conteaza este sa fie sanatos acest copil. La 12 saptamani si 4 zile avea 6 cm! Saptamana asta remasuram. Abia astept.